miercuri, 30 noiembrie 2011

Dimineata inger, seara demon

Cautam, insusim apoi dormim
Asteptand in somn raspuns,
Dimineata iarasi in graba risipim
La mari nevoi pana seara ajuns!

Ciclul veseliei rade de noi;
De unde? Inspre ce?
Supravietuim gasind mereu nevoi,
Sfarsind in scopul care nu mai e!

Gandeste pozitiv fiinta
Si lasa restul in odihna!
Ignoranta imi pare azi stiinta,
Iar vorbele goale n-au tihna!

Arta se naste eroic
Din multa truda si durere!
Eternitate prin cuvinte?
Doamne, Nichita, geniala parere!

Dimineata inger, seara demon,
Dimineata inger iara,
La multe cazne imi supun trecutul
Esuand in pustia-mi colosala!

Linistea sufleteasca, cea dintai iubire,
Cea mai mare…
Facand, orice, sa tinzi spre fericire,
Spre pasiuni, spre soare…