luni, 31 mai 2010

Valuri de ganduri sarace

Valuri de ganduri sarace

Valuri de ganduri sarace
Crestetul mi-l incoltesc,
Mici nelinisti nu-mi dau pace..
Laude imi tot cersesc!

Tind in armonie singur
A ramane sanatos,
Alte ganduri nu-mi dau pace
Intr-un mod misterios!

Linistea-mi de mare pret
Sta ascunsa si zambeste,
La umilul nataflet..
Nu o vad cand ea voieste!

Cel din mine ma conduce,
Vreau, dar nu ma pot opune!
Mai pe seara imi aduce
Ganduri, semanand cu mari de dune!

Eu incerc sa fug de ele,
Ele sa fuga de mine..
Ne ciocnim in mod fatal
Intr-un ropot de suspine!

Valuri de ganduri sarace
Noi meniti suntem alaturi,
Conjugal destin lipsit de pace..
Sufocati de groase paturi!

Katanele m-au invatat
Sa-mi accept tradusa-mi karma,
Sa devin un luminat
Prin poveri ce se destrama!

Timpul nu exista-n sine!
Doar instincte adunate;
Privilegii-mi sunt doar ganduri...
Vin si zboara disperate!

Sunt semnale, sunt oftare,
Cine poate spune oare?
Sunt dovada ca exist,
Prin prostie o scindare!

Poate tot ce am sunt ganduri,
Privilegiu si onoare;
Pot asterne printre randuri
Urletu-mi spre vindecare!

Ca eroii imi izbesc
Zambetul de dragi imperii,
Dar trezit iar imi doresc
Sa razbun , din temelii prezentul durerii!

Tot ce-a fost e glorios,
Ce-a ramas nu imi da pace..
Prizonier printre sinapse,
Valuri de ganduri sarace!

Detasand a mea speranta
De stindardul ce Ne-arata,
Ma topesc ca lumanarea
Vietilor de chin patata!

Doar credinta imi sustine
Suflul greu de azi pe maine!
Dac-ar fi s-aleg din filme?
Vreau povesti, fara fiinte meschine!

Cum se spune prin traditii
Sange apa nu se face!
Pacatosi par pocaitii;
Falsa credinta tenace!

S-alte ganduri dau tarcoale
Mai ales in nopti opace,
Profunzime abisala...
Ce pacat ca sunt sarace!

Sunt miscat de mari nelinisti-
Mici suspine trecatoare,
De-as avea o alta soarta...
Ce pretentii muritoare!

Corul mintii se aduna,
Iarasi un concert cumplit;
De idei ce-n tample suna
Anuntand ca au venit!

Viata numai acceptata
Se va stoarce de iubire!
N-o-ntelegi, ea te-ntelege
Cautand a ta menire!

Astfel vei domni in tine;
Ganduri bune , ganduri rele,
Pace facand intre ele..
Cand extaz, cand iar suspine!

miercuri, 26 mai 2010

Viata, intre glorie si efemer

Viata, intre glorie si efemer

Iluzia fericirii vietii este pasul prin care cu totii am trecut, unii mai devreme (cei saraci cu duhul) , iar altii mai tarziu, mult prea tarziu( cei care-au supravietuit degeaba). Asta pentru ca cei mai multi dintre noi nu ne cunoastem scopul sau ( pentru cei preafericiti ) scopurile in viata pe de-o parte si pe de alta parte pentru ca ne traim vietile ca pe niste iluzii comerciale si efemere, uneori dandu-ne seama de minciuna fericita in care ne scaldam sufletele, alteori mintindu-ne cu buna stiinta si asta din diferite motive, cel mai cautat si popular fiind lasitatea. Lipsa vointei de putere de a trai realitatea si frumusetile ei reale ( mai ales natura) ne transforma in zombi clasici, furand vietii gloria..terfelind-o in efemer!
Nu o data am intalnit oameni trecuti de o etate anume care si-au uitat scopul in viata (asta dac-au avut vreodata unul) si care incercau asemeni pestelui pe uscat sa-si soarba fericirea inuman de putin oxigenata intr-o perioada ”mai inteleapta” a existentei lor si care incercau sa compenseze egoismul si prostia lor cu falsa experienta de viata si imitatie ieftina de eroism. Sa nu ajungeti niciodata asa, NICIODATA!
Viata se traieste acum, aici, viata se invata aici, acum..imi trece prin minte acum, ca de multe ori dealtfel, o melodie care indeamna la activitate imediata, care trezeste cel putin in mine putinul de vointa si de atitudine : Right here, Right now! Bineinteles si clipul acestei melodii este haios, plin de invataturi si ironii care mai de care mai subtile..vi-l recomand! Fatboy Slim!
Normal si inevitabil vine intrebare, bine, dar atunci care este scopul vietii? Si raspun tot eu in aroganta mea de zeu bucurestean( sau olimpian, ma rog) : nu exista asemena lucru, n-a existat si nu va exista in veci! Scopul vietii ni-l facem fiecare, in parte, intr-o parte anume a mintii, caci fiecare are scopul lui, dar sa nu fie malefic, distructiv, negativ, plin de rautate si dominare, caci atunci fericirea va va fi iluzia perfecta.
Omul mare lenes din fire va alege mereu calea raului, calea soft, banal de usoara inspre atingerea scopului, calea binelui insa, cea grea si durabila, sanatoasa si care de multe ori tine o viata nu este preferata, ea este doar pentru cei rabdatori, puternici, iubitori de natura si oameni adevarati, integri! Folosesc adeseori conceptul ”oameni adevarati” si poate va intrebati ce-i acela un om adevarat? Am sa va raspund in momentul ce urmeaza ; oamenii adevarati sunt cei spre care trebuie sa tindem si pe care nu trebuie sub nici un chip sa-i pierdem odata ce i-am intalnit. Este imposibil sa nu-ti dai seama in noianul fara sfarsit, banal si ipocrit al societatii, de valoarea reala a unui om atunci cand il cunosti mai bine. Ei sunt foarte rari, dar nu imposibil de gasit ; eu personal cunosc astfel de oameni, dar cati la numar? Sa zicem asa: din cele 500 de numere de telefon din utilul, dar foarte nocivul mobil, plus alte o mie din cele pe care le-am tot pierdut din neatentia mea sau a altora(clasic deja, fiecare a pierdut un mobil cu tot cu numere o data-n viata, daar cine stie, poate chiar trebuia), plus alte cinci sute de persoane ce s-au perindat prin scena vietii mele, simpli actori de teatru mic, se aduna in jur de 2000 de persoane grosso modo! Din tot acest amalgam de cunostinte, prieteni, falsi prieteni, dogi si doage, dintre care multi mi-s dragi si multe drage , pot spune c-am avut onoarea, deci norocul in adevaratul sens al cuvantului sa cunosc si ”inca”sa cunosc 10 oameni adevarati care prezinta urmatoarele caracteristici : sunt buni prin nascare, adica sufletul lor nu doreste si nu va dori raul nimanui, sunt loiali si te ajuta atunci cand ai nevoie nu cand au ei nevoie de ceva, prezinta cu totii urme de inteligenta, deci evolueaza odata cu ei insisi si cu mine, sunt constanti in relatie si nu au apucaturi exagerate-juvenile de tipul imi iau jucariile si plec, ma cunosc si ii cunosc destul de bine si ne place asta, ne respectam unii altora valorile, avem sentimente sincere, nealterate de batranul timp, unii fata de ceilalti! Acesta este omul adevarat in conceptia mea; procentul de 0,5 % de astfel de fiinte cunoscute de mine reprezinta un mare castig, iar procentul in sine este foarte mare facand parte din gloria vietii mele . Si ca sa fiu sincer cu dumneavoastra sunt un mare, mare norocos!
Nu va lasati prada iluziei fericirii, fiti obiectivi cu scopurile si realitatile in care convietuiti, iar asta cat mai devreme pentru a atrage binele de partea voastra si a alunga dezamagirea iminenta iluziei fericirii. Sa nu uitam ca binele atrage bine si viceversa, o banala lege a firii, banala, ca multe alte legi nescrise, dar ignorate din lipsa de evolutie, din lipsa de glorie a vietii!

miercuri, 19 mai 2010

Paradoxul omului modern : Singur in multime!

Paradoxul omului modern : Singur in multime!

Aud din cand in cand un zumzet, este zumzetul singuratatii si al izolarii intre peretii uneltelor menite sa ne favorizeze comunicarea, sa ne aduca mai aproape, sa ne scurteze perioada de ucenicie a relatiilor, sa ne uneasca intr-o hora a umanitatii, sa ne implineasca social..
Unelte care din pacate ne-au instrainat imens si ne-au dat un motiv in plus sa fim violenti si singuratici, ascunsi in spatele pixelilor plini de lumina, din nefericire nu cea divina. Candva telefonul mobil era primit ca o minune a tehnologiei, astazi nu stii cum sa faci sa-l inchizi sau sa pari ocupat..nu vi se pare ca obsesia de a cunoaste cat mai multi oameni de toate calibrele si calitatile ne-a facut sa nu cunoastem pe nimeni de fapt si sa navigam printre semeni ca pestii printre moleculele de apa?
E destul de caraghios, dar cu cat incercam mai mult sa ne cunoastem fratii si surorile cu atat uram mai mult omul si ne dorim intimitatea, pare un joc juvenil de-a sado-masochistul.
Am ajuns in mod paradoxal colectionari de oameni si de nume, de fotografii si amintiri incastrate pe hard disk, de fraze si imagini din alte lumi, mai putin a noastra...Mail-u-mi abunda de maldare fantastice, de cuvinte pioase, pompoase, care te blesteama si apoi in mod straniu te implora sa le duci mai departe, de grotesti si impure imagini ale divinitatii care-ti vorbesc prin pps-uri, D-zeu care te saluta si iti vorbeste prin monitor, prin monitor!!! Doamnee, apara si pazeste, ca mare iti este Gradina! Citate –destepte- aruncate pe fundaluri fotoshopate umplu mintea pacatosului saracit in spirit si-l fac sa adoarma ca-n pruncie..cu capul leganat pe tastatura!
Am ajuns sa doar sa visam la bine, la frumos, la elegant, la curat, la cer, la suflet, la divinitate, la apus si rasarit de luna, la...fiind un cinefil infocat cu slabe cunostinte in domeniu nu pot acum sa nu-mi amintesc de pelicule care ne prezinta in mod superb fiinta viitorului hipnotizata de imagini monotone, prizoniere pentru totdeauna intr-un acvariu uman, fara scop, fara corespondent in viata reala, REALA, dusi de nas de propria naivitate si lipsa elementarului bun simt, dusi de nas intr-o retea imensa de electroni de tip Matrix. Nu ati vazut Matrix I? E timpul sa urmariti cea mai indrazneata teorie a viitorului omenirii transpusa bineinteles printr-o poveste cu roboti si multe gloante, un simbol veritabil al generatiilor actuale si viitoare, un apropo subtil la viitorul planetei si vietuitoarelor sale bipede, pline pana-n maduva oaselor de..constiinta. Va recomand de asemeni Equilibrium, Surrogate, Ink, The Truman Show!
Iluzia minciunii calauzitoare de pasi pune tehnologia intr-o lumina crepusculara, nemeritata dealtfel (noi ne folosim de ea chiar acum..), iar pe fiecare ne readuce intr-un concept vechi si totusi nou: singuri in multime! De aceea orice modificare a materiei pe care o facem, orice lucru micrometric sau macrometric pe care il construim, orice..ceea ce conteaza de fapt este cum folosim acel lucru, ce valoare ii dam, cat construim si cat distrugem cu el. Ca si energia universului, conteaza de-i dam o cale negativa sau pozitiva, cum o folosim, in ce scop si nicidecum ca ea ar distruge, ea doar EXISTA fiind o constanta asemeni timpului. Unica vina o detinem noi, pamantenii, plini de constiinte hapsane si minti inguste, de egoism si avar, de rautate gratuita si de boala papagalului imitand de indata tot ce fac altii, lipsiti de originalitate si bunatate!
Datorita egoismului uman innascut culmea este ca vom fi mai mereu singuri in multime, de aceea bruma fiintelor de calitate ce roiesc in jurul nostru e bine sa o pastram, caci anii trec, iar relatiile se cladesc al naibii de greu. Voi, ma cititi pe mine si incercati sa intelegeti de ce mi se zbate spiritul, in ce fel..multumesc, Noi nu mai suntem singuri in multimea asta incolora, inodora, insipida..aici si totusi nicaieri! Va multumesc, eu Exist aici datorita existentei voastre!

joi, 6 mai 2010

Falosenia mandriei sau mandria faloseniei

Dumnezeu este Primul! Deasupra si dedesubtul Sau nu se afla nimeni si nimic, El este Suprem! Totul incepe cu mult sub El si oricine se afla sub El va avea unul mai prost ca el insusi, unul mai destept ca el insusi si unul la fel de dobitoc ca el, tot insusi. Acesta este mersul firesc al ironiei lucrurilor create de Dumnezeu. Si fiecare dintre cei trei : cel deasupra ta, cel de langa tine si cel dedesubtul tau au si ei la randul lor cate trei dobitoci mai mari, mai mici sau egali cu ei insisi si tot asa o tine lumea intr-un superb sistem logaritmico-piramidal de oameni care-si au nasul si de nasi care-si au nasii..
De aceea nu incerca sa fii mai mult, cel putin atat sau mai putin decat esti caci vei sfarsi prin a devein dobitocul perpetuu, veriga intr-un perpetuu mobile al prostiei ce se mandreste cu ea insasi! Tu nu esti intr-un fel sau altul, nici macar ca si reflexive a constiintei ramase dupa ce ai uitat tot ce te inconjoara, tu doar ESTI!
Marturisesc cu amuzament aceste ganduri hapsan de comice venindu-mi in minte ca urmare a propriei experiente de a FI, de a exista intr-un plan mai bun decat altii, cel putin acelasi plan sau intr-un plan inferior lor, dobitocilor cu care ma compar in fiecare zi. De necrezut, dar eu doar SUNT si nimic mai mult! Raportarea la infinit la ceilalti ma determina a fi o entitate goala, o fiinta fara existent, fara original, ma determina a inexista, constient fiind totusi de existenta mea de sine statatoare, care si ea este constienta de sine la randul sau!
Paradoxul consta in egalitate, cu totii suntem egali in constanta noastra universal si cu cat incercam mai tare a fi mai mult decat suntem , mai putin sau cel putin cat suntem cu atat dovedim comunul `nostrum sinistrum` si cu atat ne adancim in imobilitatea evolutiei relativ-constante a personalitatii!
Mai tot timpul afisam ceea ce nu suntem, mai ales ceea ce nu suntem in sens pozitiv, caci daca nu exista nu are cum sa fie, scaldandu-ne fara sfarsit in minciuna ipocrita a mastilor kabuki. Dealtfel daca am intelege putinul de ironie oferit de mastile artistilor puterea pozitiva ne-ar parveni inmiit, dar nu intelegem si asta ne aduce si mai multa falosenie!
Indifferent ceea ce cred altii ca esti sau ce crezi tu despre tine ca esti nu poti fi decat un singur lucru, ceea ce ESTI si nimic nu poate schimba asta!
Daca nu ne-am mai mandri atata cu Prostia noastra ereditara si ulterior educata am putea gasi in sfarsit calea spre armonie si fericire, poate chiar un pic de progres, o lingurita de dragoste!
In mod caraghios mandria se mandreste neintrerupt cu dansa, ceea ce-I da un character aparte, chiar original in falosenia ei. Leacul e simplu la toate aceste zone negru de neplacute ale personalitatii :
Cunoaste-te pe tine insuti!