marți, 14 decembrie 2010

Observ omul 2

Ma aflu in faza in care gasesc amuzant repertoriul cuvantatoarelor umane si necuvantatoarelor ”animale”; daca stau bine si ma gandesc incep a face o mare confuzie intre cele doua nestiind exact care-i una si care-i cealalta dand crezare vechiului dicton ”nu mai face pe om porc ca jignesti animalul”. Totusi constiinta, cum s-a ajuns in aceasta faza critica, cum de s-a permis si se permite decadenta sub diferite forme si la acest nivel extra liminal? Traim cu adevarat un moment critic coroborat cu multe aspecte teatrale in fata carora unii dintre noi privim tamp si neputinciosi cum ar fi cel politic sau ”e foame de bani baeti”! Foarte, foarte amuzant, am ajuns in stadiul starii in care nu ma mai poate mira nimic, absolut nimic sau poate cine stie, un meteorit inghetat si ratacit care ar lovi dintr-o mare greseala pamantul, moment dealtfel pe care-l astept de..65 de milioane de ani!! Mda, asta da minune, asta da primenire a sufletului si planetei, asta da transformare, asta da cainta, asta da scapare, asta da mana Divina, asta da Sarbatoare, asta DA..cum mai spun unii si altii! Ma intreb de unde puterea unora de a face rau in ciuda binelui si puterea altora de a indura in ciuda raului? Mare gogomanie, bizara realizare din lut sau din maimuta sau din alga a fiintei ce-si spune ”umana”; probabil Dumnezeu se afla atunci intr-o ipostaza caragialiana, respirand canicula de nedescris a marelui invatat amuzat chiar si el peste masura de sine insusi, si-ntr-un absurd frate cu inconstienta ne-a gandit pe noi, fii si fiicele Lui!? Doamne iarta-ma, cum de s-a petrecut o astfel de fapta abominabila izvorata parca dintr-o hara abdominabila de nedescris de puternica,CUM?! E, dar daca a vrut Ziditorul maica ne putem noi oare opune, putem noi oare sufla in fata puterii?! Nu, cum nu putem face niciodata nimic in fata brutalitatii infinite si a grandioasei ordini mondiale; ca o analogie Dumnezeu a fost destul de mondial, chiar tiran pe alocuri, dar sa nu invinuim ceva ce nu pricepem si sa ne concentram pe ceea ce stim deja sau mai bine zis ceea ce simtim, pana-n maduva maduvei vintrelor noastre! S-apoi am incalecat pe-o sa s-am tot sa va continui povestea mea si a dumneavoastra!

luni, 13 decembrie 2010

Observ omul

Observ omul din ce in ce mai profund afland lucruri noi despre ”originile” sale comportamentale, fundamentate pe educatia timpurie, parinti, ”cercurile” selecte pe unde si-a pierdut timpul. Constat intr-un regret tardiv ca dorul de fiinta inconstienta, primordiala este din ce in ce mai acut, fiinta umana in general ma refer, un dor brazdat de vesnic chin interior si dorinta dementa de a schimba omul din radacini! Utopic, juvenil, abuziv de prostesc, de necontrolat... Ma simt neputincios in fata acestei prostii fara margine ce ma impinge abuziv spre abisul abrupt al suportabilitatii mele unde nu vad scapare decat in gheena iadului, dar nu spre moarte sau distrugere prin pulverizarea eului, ci spre liniste, racoare, amuzament in interiorul focului vesnic, pace! E bine ca nu am libertate si putere divina, as fi un om crud pentru standardele mafiotului alcaponian, o masina transformata din om obisnuit care matura si arunca aproape totul, chiar pe el insusi, in urma sa gasind vacumul inghetat ce ar parea mai rau decat ce era inainte..o dilema, o contrapunere de situatii extreme nefiind bine nici alb, dar nici negru! Sunt neinpacat si total nemultumit de evolutia mea, totusi observ toate aceste aberatii care-mi macina ca o piatra grea de moara sateasca sufletul. Caut,dar ce gasesc nu-mi place, gust, dar este prea pelin, mi se ofera, dar sunt nesatisfacut, toate astea ducand la constientizarea pericolului in care ma scald : mai am doar un pic, pana la ultimul nimic. Ce ironie macabra, sunt pe cale sa gasesc ce-am cautat toata viata parand in momentul de fata ca nu mai conteaza si nu-mi mai pasa ceea ce reprezinta o pierdere cumplita pentru o cautare atat de lunga, aproape 33 de ierni... corolarul de a avea puterea sa faci ceva sau nu pare o idee straina acum, fiinta ce credea candva ca poate rasturna lumea se infricoseaza de frumoasa idee ca ar putea! Absurdul ma inconjoara la tot pasul, calea spre intelepciune aproape se incheie, revelatia o vad aproape o ating, disting deja Portile de Aur ale Cerurilor, Everestul cunoasterii de sine imi este la indemana si totusi...

duminică, 8 august 2010

8 August 1601- 8 August 2010 409 ani fara Mihai Viteazul

Astazi, 8 August, se implinesc 409 ani de la asasinarea celui mai viteaz dintre viteji, simbolul curajului si al geniului militar, al inimii de roman si al Adevaratei Uniri Romanesti, facute cu barda si cu durere in sange, al liderului ca arhetip prin excelenta: Mihai Viteazul!
Daca mi-ati oferi sansa sa ma intorc in acest moment in timp pentru a-l intalni m-as duce fara sa privesc inapoi si nu m-as mai intoarce. Sa ne aducem aminte si sa nu uitam in veci ca pe acest pamant romanesc curtat de moarte si venin de-a lungul eonilor au existat si oameni adevarati, lideri in sensul dumnezeiesc al cuvantului, lideri de urmat, oameni morali si drepti neinchinati nimanui decat vitejiei si justitiei, OAMENI!
Daca vrem sa invatam de la cineva, vreodata, uitati ce vedeti si auziti in prezent si invatati de la ei, adevaratii profesorii..ultimii profesori...Asemeni lui Eminescu, Aurel Vlaicu sau Brancusi, Mihai Viteazul troneaza neintinat pe scena ultimilor genii romanesti care de-a lungul veacurilor ne vor aminti ce inseamna sa traiesti si sa lasi sa traiasca!
Spiritul lor vesnic ma tine in viata si-mi da speranta puerila de a merge mai departe..oriunde..pana la capat! Adeseori ma pierd in mocirla infecta a societatii moderne, sugrumat de duhoarea ei insuportabila si plina de interese unele mai meschine decat altele, dar ma trezesc repede sub imboldul si strigatul de peste milenii a geniilor trimise de Dumnezeu pentru a ne arata..a ne invata..a ne revitalita, o data si-nc-o data si-nc-o data! Multumesc Doamne, ca nu ma lasi in ispita si ma izbavesti si ma inveti!
In veci nu vei fi uitat Mihai, in vecii vecilor! Guverneaza Acolo destinele asa cum le-ai guvernat si aici, ca bine o mai faci! Moartea Ta a fost si este viata Noastra!
Multumim!

duminică, 27 iunie 2010

Surprins de manastirea noptii

Surprins de manastirea noptii
Nu prididesc a medita…
Iadul in tangaj isi recruteaza matelotii
Pe norii beznei a zbura!

Acolo vreau sa fiu, dar poate,
Cam nazuiesc peste cultura-mi
Straina inca de pacate…
Ce multa greutate-asupra-mi!

S-avanta peste ceruri izbavirea
Sau este doar iluzia sperantei?
Pricep cu greu a ingerilor venirea
Tot amanata in favoarea minciunilor instantei!

Cea scrisa si nu cea morala;
Maligna in ereditatea sa,
Marchizul ce-si aduce fala
Uitand ca-nfrunta-ntelepciunea!

Am fost… raman copilul sortii,
Incerc a face pe desteptul!
Am levitat si-n catedrala mortii;
Patrund tot mai adanc conceptul!

Obscur se-neaca ziua-n noapte
Dezvaluind a manastirii dale,
Cat de usor ma-ndepartez dinspre pacate!
Calugar sunt, caci mi-s-arata toate!

joi, 17 iunie 2010

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
Nu pare-a fi venit din ceruri...
E rezultatul fricii ce s-adapa
Din ale existentei-adanci creneluri!

Ce-mi pare special este fobie pura;
Ce caraghios ma simt acum!
Din ce luptam si ma priveam cu ura
Spre a-mi gasi inspre Olimpici drum!

Dar ce conteaza de esti tu adevarat
Sau doar imagini trecatoare in oglinzi mentale?
Pana la stele prin constiinta am umblat...
Batran ma simt de-atatea drumuri grele!

Dar tu ce crezi ca esti in adevar,
Real, imaginar sau intre ele?
Bunul simt elementar
Indeamna adevarul a se cerne!

Nuiele imi par gandurile toate...
Ce-mpletitura groaznic de-ncalcita!
Urlete izbind in soapte,
O minte de nevoi umbrita!

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
S-a domolit la rasaritul zamislit
De Dumnezeu si noaptea cea mioapa...
Facandu-ma inca o zi intreaga fericit!

luni, 31 mai 2010

Valuri de ganduri sarace

Valuri de ganduri sarace

Valuri de ganduri sarace
Crestetul mi-l incoltesc,
Mici nelinisti nu-mi dau pace..
Laude imi tot cersesc!

Tind in armonie singur
A ramane sanatos,
Alte ganduri nu-mi dau pace
Intr-un mod misterios!

Linistea-mi de mare pret
Sta ascunsa si zambeste,
La umilul nataflet..
Nu o vad cand ea voieste!

Cel din mine ma conduce,
Vreau, dar nu ma pot opune!
Mai pe seara imi aduce
Ganduri, semanand cu mari de dune!

Eu incerc sa fug de ele,
Ele sa fuga de mine..
Ne ciocnim in mod fatal
Intr-un ropot de suspine!

Valuri de ganduri sarace
Noi meniti suntem alaturi,
Conjugal destin lipsit de pace..
Sufocati de groase paturi!

Katanele m-au invatat
Sa-mi accept tradusa-mi karma,
Sa devin un luminat
Prin poveri ce se destrama!

Timpul nu exista-n sine!
Doar instincte adunate;
Privilegii-mi sunt doar ganduri...
Vin si zboara disperate!

Sunt semnale, sunt oftare,
Cine poate spune oare?
Sunt dovada ca exist,
Prin prostie o scindare!

Poate tot ce am sunt ganduri,
Privilegiu si onoare;
Pot asterne printre randuri
Urletu-mi spre vindecare!

Ca eroii imi izbesc
Zambetul de dragi imperii,
Dar trezit iar imi doresc
Sa razbun , din temelii prezentul durerii!

Tot ce-a fost e glorios,
Ce-a ramas nu imi da pace..
Prizonier printre sinapse,
Valuri de ganduri sarace!

Detasand a mea speranta
De stindardul ce Ne-arata,
Ma topesc ca lumanarea
Vietilor de chin patata!

Doar credinta imi sustine
Suflul greu de azi pe maine!
Dac-ar fi s-aleg din filme?
Vreau povesti, fara fiinte meschine!

Cum se spune prin traditii
Sange apa nu se face!
Pacatosi par pocaitii;
Falsa credinta tenace!

S-alte ganduri dau tarcoale
Mai ales in nopti opace,
Profunzime abisala...
Ce pacat ca sunt sarace!

Sunt miscat de mari nelinisti-
Mici suspine trecatoare,
De-as avea o alta soarta...
Ce pretentii muritoare!

Corul mintii se aduna,
Iarasi un concert cumplit;
De idei ce-n tample suna
Anuntand ca au venit!

Viata numai acceptata
Se va stoarce de iubire!
N-o-ntelegi, ea te-ntelege
Cautand a ta menire!

Astfel vei domni in tine;
Ganduri bune , ganduri rele,
Pace facand intre ele..
Cand extaz, cand iar suspine!

miercuri, 26 mai 2010

Viata, intre glorie si efemer

Viata, intre glorie si efemer

Iluzia fericirii vietii este pasul prin care cu totii am trecut, unii mai devreme (cei saraci cu duhul) , iar altii mai tarziu, mult prea tarziu( cei care-au supravietuit degeaba). Asta pentru ca cei mai multi dintre noi nu ne cunoastem scopul sau ( pentru cei preafericiti ) scopurile in viata pe de-o parte si pe de alta parte pentru ca ne traim vietile ca pe niste iluzii comerciale si efemere, uneori dandu-ne seama de minciuna fericita in care ne scaldam sufletele, alteori mintindu-ne cu buna stiinta si asta din diferite motive, cel mai cautat si popular fiind lasitatea. Lipsa vointei de putere de a trai realitatea si frumusetile ei reale ( mai ales natura) ne transforma in zombi clasici, furand vietii gloria..terfelind-o in efemer!
Nu o data am intalnit oameni trecuti de o etate anume care si-au uitat scopul in viata (asta dac-au avut vreodata unul) si care incercau asemeni pestelui pe uscat sa-si soarba fericirea inuman de putin oxigenata intr-o perioada ”mai inteleapta” a existentei lor si care incercau sa compenseze egoismul si prostia lor cu falsa experienta de viata si imitatie ieftina de eroism. Sa nu ajungeti niciodata asa, NICIODATA!
Viata se traieste acum, aici, viata se invata aici, acum..imi trece prin minte acum, ca de multe ori dealtfel, o melodie care indeamna la activitate imediata, care trezeste cel putin in mine putinul de vointa si de atitudine : Right here, Right now! Bineinteles si clipul acestei melodii este haios, plin de invataturi si ironii care mai de care mai subtile..vi-l recomand! Fatboy Slim!
Normal si inevitabil vine intrebare, bine, dar atunci care este scopul vietii? Si raspun tot eu in aroganta mea de zeu bucurestean( sau olimpian, ma rog) : nu exista asemena lucru, n-a existat si nu va exista in veci! Scopul vietii ni-l facem fiecare, in parte, intr-o parte anume a mintii, caci fiecare are scopul lui, dar sa nu fie malefic, distructiv, negativ, plin de rautate si dominare, caci atunci fericirea va va fi iluzia perfecta.
Omul mare lenes din fire va alege mereu calea raului, calea soft, banal de usoara inspre atingerea scopului, calea binelui insa, cea grea si durabila, sanatoasa si care de multe ori tine o viata nu este preferata, ea este doar pentru cei rabdatori, puternici, iubitori de natura si oameni adevarati, integri! Folosesc adeseori conceptul ”oameni adevarati” si poate va intrebati ce-i acela un om adevarat? Am sa va raspund in momentul ce urmeaza ; oamenii adevarati sunt cei spre care trebuie sa tindem si pe care nu trebuie sub nici un chip sa-i pierdem odata ce i-am intalnit. Este imposibil sa nu-ti dai seama in noianul fara sfarsit, banal si ipocrit al societatii, de valoarea reala a unui om atunci cand il cunosti mai bine. Ei sunt foarte rari, dar nu imposibil de gasit ; eu personal cunosc astfel de oameni, dar cati la numar? Sa zicem asa: din cele 500 de numere de telefon din utilul, dar foarte nocivul mobil, plus alte o mie din cele pe care le-am tot pierdut din neatentia mea sau a altora(clasic deja, fiecare a pierdut un mobil cu tot cu numere o data-n viata, daar cine stie, poate chiar trebuia), plus alte cinci sute de persoane ce s-au perindat prin scena vietii mele, simpli actori de teatru mic, se aduna in jur de 2000 de persoane grosso modo! Din tot acest amalgam de cunostinte, prieteni, falsi prieteni, dogi si doage, dintre care multi mi-s dragi si multe drage , pot spune c-am avut onoarea, deci norocul in adevaratul sens al cuvantului sa cunosc si ”inca”sa cunosc 10 oameni adevarati care prezinta urmatoarele caracteristici : sunt buni prin nascare, adica sufletul lor nu doreste si nu va dori raul nimanui, sunt loiali si te ajuta atunci cand ai nevoie nu cand au ei nevoie de ceva, prezinta cu totii urme de inteligenta, deci evolueaza odata cu ei insisi si cu mine, sunt constanti in relatie si nu au apucaturi exagerate-juvenile de tipul imi iau jucariile si plec, ma cunosc si ii cunosc destul de bine si ne place asta, ne respectam unii altora valorile, avem sentimente sincere, nealterate de batranul timp, unii fata de ceilalti! Acesta este omul adevarat in conceptia mea; procentul de 0,5 % de astfel de fiinte cunoscute de mine reprezinta un mare castig, iar procentul in sine este foarte mare facand parte din gloria vietii mele . Si ca sa fiu sincer cu dumneavoastra sunt un mare, mare norocos!
Nu va lasati prada iluziei fericirii, fiti obiectivi cu scopurile si realitatile in care convietuiti, iar asta cat mai devreme pentru a atrage binele de partea voastra si a alunga dezamagirea iminenta iluziei fericirii. Sa nu uitam ca binele atrage bine si viceversa, o banala lege a firii, banala, ca multe alte legi nescrise, dar ignorate din lipsa de evolutie, din lipsa de glorie a vietii!

miercuri, 19 mai 2010

Paradoxul omului modern : Singur in multime!

Paradoxul omului modern : Singur in multime!

Aud din cand in cand un zumzet, este zumzetul singuratatii si al izolarii intre peretii uneltelor menite sa ne favorizeze comunicarea, sa ne aduca mai aproape, sa ne scurteze perioada de ucenicie a relatiilor, sa ne uneasca intr-o hora a umanitatii, sa ne implineasca social..
Unelte care din pacate ne-au instrainat imens si ne-au dat un motiv in plus sa fim violenti si singuratici, ascunsi in spatele pixelilor plini de lumina, din nefericire nu cea divina. Candva telefonul mobil era primit ca o minune a tehnologiei, astazi nu stii cum sa faci sa-l inchizi sau sa pari ocupat..nu vi se pare ca obsesia de a cunoaste cat mai multi oameni de toate calibrele si calitatile ne-a facut sa nu cunoastem pe nimeni de fapt si sa navigam printre semeni ca pestii printre moleculele de apa?
E destul de caraghios, dar cu cat incercam mai mult sa ne cunoastem fratii si surorile cu atat uram mai mult omul si ne dorim intimitatea, pare un joc juvenil de-a sado-masochistul.
Am ajuns in mod paradoxal colectionari de oameni si de nume, de fotografii si amintiri incastrate pe hard disk, de fraze si imagini din alte lumi, mai putin a noastra...Mail-u-mi abunda de maldare fantastice, de cuvinte pioase, pompoase, care te blesteama si apoi in mod straniu te implora sa le duci mai departe, de grotesti si impure imagini ale divinitatii care-ti vorbesc prin pps-uri, D-zeu care te saluta si iti vorbeste prin monitor, prin monitor!!! Doamnee, apara si pazeste, ca mare iti este Gradina! Citate –destepte- aruncate pe fundaluri fotoshopate umplu mintea pacatosului saracit in spirit si-l fac sa adoarma ca-n pruncie..cu capul leganat pe tastatura!
Am ajuns sa doar sa visam la bine, la frumos, la elegant, la curat, la cer, la suflet, la divinitate, la apus si rasarit de luna, la...fiind un cinefil infocat cu slabe cunostinte in domeniu nu pot acum sa nu-mi amintesc de pelicule care ne prezinta in mod superb fiinta viitorului hipnotizata de imagini monotone, prizoniere pentru totdeauna intr-un acvariu uman, fara scop, fara corespondent in viata reala, REALA, dusi de nas de propria naivitate si lipsa elementarului bun simt, dusi de nas intr-o retea imensa de electroni de tip Matrix. Nu ati vazut Matrix I? E timpul sa urmariti cea mai indrazneata teorie a viitorului omenirii transpusa bineinteles printr-o poveste cu roboti si multe gloante, un simbol veritabil al generatiilor actuale si viitoare, un apropo subtil la viitorul planetei si vietuitoarelor sale bipede, pline pana-n maduva oaselor de..constiinta. Va recomand de asemeni Equilibrium, Surrogate, Ink, The Truman Show!
Iluzia minciunii calauzitoare de pasi pune tehnologia intr-o lumina crepusculara, nemeritata dealtfel (noi ne folosim de ea chiar acum..), iar pe fiecare ne readuce intr-un concept vechi si totusi nou: singuri in multime! De aceea orice modificare a materiei pe care o facem, orice lucru micrometric sau macrometric pe care il construim, orice..ceea ce conteaza de fapt este cum folosim acel lucru, ce valoare ii dam, cat construim si cat distrugem cu el. Ca si energia universului, conteaza de-i dam o cale negativa sau pozitiva, cum o folosim, in ce scop si nicidecum ca ea ar distruge, ea doar EXISTA fiind o constanta asemeni timpului. Unica vina o detinem noi, pamantenii, plini de constiinte hapsane si minti inguste, de egoism si avar, de rautate gratuita si de boala papagalului imitand de indata tot ce fac altii, lipsiti de originalitate si bunatate!
Datorita egoismului uman innascut culmea este ca vom fi mai mereu singuri in multime, de aceea bruma fiintelor de calitate ce roiesc in jurul nostru e bine sa o pastram, caci anii trec, iar relatiile se cladesc al naibii de greu. Voi, ma cititi pe mine si incercati sa intelegeti de ce mi se zbate spiritul, in ce fel..multumesc, Noi nu mai suntem singuri in multimea asta incolora, inodora, insipida..aici si totusi nicaieri! Va multumesc, eu Exist aici datorita existentei voastre!

joi, 6 mai 2010

Falosenia mandriei sau mandria faloseniei

Dumnezeu este Primul! Deasupra si dedesubtul Sau nu se afla nimeni si nimic, El este Suprem! Totul incepe cu mult sub El si oricine se afla sub El va avea unul mai prost ca el insusi, unul mai destept ca el insusi si unul la fel de dobitoc ca el, tot insusi. Acesta este mersul firesc al ironiei lucrurilor create de Dumnezeu. Si fiecare dintre cei trei : cel deasupra ta, cel de langa tine si cel dedesubtul tau au si ei la randul lor cate trei dobitoci mai mari, mai mici sau egali cu ei insisi si tot asa o tine lumea intr-un superb sistem logaritmico-piramidal de oameni care-si au nasul si de nasi care-si au nasii..
De aceea nu incerca sa fii mai mult, cel putin atat sau mai putin decat esti caci vei sfarsi prin a devein dobitocul perpetuu, veriga intr-un perpetuu mobile al prostiei ce se mandreste cu ea insasi! Tu nu esti intr-un fel sau altul, nici macar ca si reflexive a constiintei ramase dupa ce ai uitat tot ce te inconjoara, tu doar ESTI!
Marturisesc cu amuzament aceste ganduri hapsan de comice venindu-mi in minte ca urmare a propriei experiente de a FI, de a exista intr-un plan mai bun decat altii, cel putin acelasi plan sau intr-un plan inferior lor, dobitocilor cu care ma compar in fiecare zi. De necrezut, dar eu doar SUNT si nimic mai mult! Raportarea la infinit la ceilalti ma determina a fi o entitate goala, o fiinta fara existent, fara original, ma determina a inexista, constient fiind totusi de existenta mea de sine statatoare, care si ea este constienta de sine la randul sau!
Paradoxul consta in egalitate, cu totii suntem egali in constanta noastra universal si cu cat incercam mai tare a fi mai mult decat suntem , mai putin sau cel putin cat suntem cu atat dovedim comunul `nostrum sinistrum` si cu atat ne adancim in imobilitatea evolutiei relativ-constante a personalitatii!
Mai tot timpul afisam ceea ce nu suntem, mai ales ceea ce nu suntem in sens pozitiv, caci daca nu exista nu are cum sa fie, scaldandu-ne fara sfarsit in minciuna ipocrita a mastilor kabuki. Dealtfel daca am intelege putinul de ironie oferit de mastile artistilor puterea pozitiva ne-ar parveni inmiit, dar nu intelegem si asta ne aduce si mai multa falosenie!
Indifferent ceea ce cred altii ca esti sau ce crezi tu despre tine ca esti nu poti fi decat un singur lucru, ceea ce ESTI si nimic nu poate schimba asta!
Daca nu ne-am mai mandri atata cu Prostia noastra ereditara si ulterior educata am putea gasi in sfarsit calea spre armonie si fericire, poate chiar un pic de progres, o lingurita de dragoste!
In mod caraghios mandria se mandreste neintrerupt cu dansa, ceea ce-I da un character aparte, chiar original in falosenia ei. Leacul e simplu la toate aceste zone negru de neplacute ale personalitatii :
Cunoaste-te pe tine insuti!

luni, 19 aprilie 2010

Prietenii si Prietenia

Prietenii si Prietenia

Adiacent privesc acum
La anii scursi neincetat,
La mlastina ce-a fost un drum-
La slalomul ce am umblat!

Caci am avut un drum marcat,
Iar semnul, l-am urmat mereu-
Pravalit adesea,dar m-am salvat
Gandindu-ma la Deceneu!

Am cam lasat pe multi in urma-
Pe multi am sa mai las neincetat,
Pe calea ce mi-a fost de huma-
Ca un nimic s-a destramat!

Sunt dezgustat de mincinosi
Ce au pozat in bravi prieteni,
Racnind cu patos, gloriosi-
Dar oare stiu ca sunt leprosi?

Nevoia te impinge sa devii
Mare iubitor contemporan,
Esti gogonat si nici nu stii,
Cat l-am iubit eu pe Cioran!

Cu mine te-ai hranit, Tu parazit
Si mi-ai sorbit din puritatea-mi veche!
Acum te-ai inecat, caci obosit
Tot te mandresti ca ti-ai gasit pereche!

Te-ai folosit de cenusia-mi energie,
Nu-mi pare rau, caci eu ti-am dat-o!
Acum sunt unul dintr-o mie?
Esti fierea ce am blestemat-o!

Ramai cu mintea ta ingusta
Si viata ta intr-o cutie,
Nimic mai mult nu ma dezgusta-
Nimic mai mult nu ma invie!

Cat de ridicol parasiti
Pe cei ce v-au fost camarazi,
Ce ati jurat ca ii iubiti…
Ei vor ramane vesnic brazi!

Semet vor scruta uscaciunea
Ce se-mboldea la sanul lor,
In pace vor crea iar lumea
Ce-a fost spurcata de odor!

Prin lacrimi implorai la usa
Sa te primesc in inima-mi fertila,
Ce caraghios sa tot ai mila,
De omul care-i doar capusa!

Cu liniste eu ti-am deschis
Putinul pur ce l-am primit!
Cu dragoste ti l-am promis,
Si cat de sincer te-am iubit!

Dar, doar nevoia te-a impins,
Sa iti sustii prietenia,
Cu gheare negre m-ai cuprins…
Ce repede s-a rupt franghia!

Au fost ca tine multi si vor mai fi..
In voi mi-ascut prietenia,
Pieriti din calea mea copii
Caci v-ati gasit nimicnicia!

duminică, 11 aprilie 2010

Orfani, fiecare in felul sau

Cobor pe treapta unei case
Ce mi se pare infinita,
Desi pamantul pare-aproape
Ea nu mai poate fi gasita!

Ce caut jos nimeni nu stie
Si sunt privit pretentios,
De ce cobor si urc pe trepte
Cand mersu-mi pare odios?

Cand Discobolul eu pot fi
Pe Fidias sa il sfidez,
Chiar ca Dedal sa ma avant..
Aievea spun sau delirez?

Pe cine-ncerc sa pacalesc?
Orfanul plin de mari parinti,
De frati, surori si curiosi,
De mari familii si de ginti!

Ce am pierdut vreau sa gasesc
Si ce-am gasit pare strain,
Ba sunt intreg, ba sunt ciuntit,
Azi innorat, maine senin!

Am fost Lasat sa ratacesc
Sa umblu prin carari de sine,
Sa nu pot stii ce-am fost si sunt
Umbrit de zeitati meschine!

Copile, Fiu al cerului uman,
Subestimezi divinul ce te plamadeste!
Nu ezita sa glasuiesti
Cand Dumnezeul iti vorbeste!

Putere ai fiindu-ti data
De Cel ce a facut lumina,
Nimic n-ai fi fara Acesta..
Banala ti-ar fi istetimea!

Orfani suntem de feluri nesfarsite
Si provocam destinul chiar orbeste,
Pacat ca nu putem pricepe-odata..
Ce naste infloreste, ce moare putrezeste!

joi, 1 aprilie 2010

HRISTOS A INVIAT!

Inca imi amintesc de visul care anima sarbatoarea sfanta a Pastelui. Doamne cat de frumos era, cu cata lumina intampinam aceasta noapte, cata lumina...Invierea, pe care nu o intelegeam bine atunci si nici acum pe de-a-ntregul, ma ducea in lumea magiei biblice si ca orice poveste dintr-o vechime de nedescris imi umplea inima si farama de suflet cu spirit, cu spirit adevarat, nemuritor, neprihanit, imi umplea inima cu Dumnezeu!
As vrea sa am curajul sa spun acelasi lucru si acum, dar din pacate dintr-un motiv sau altul nu o mai pot spune..nu stiu daca de vina este maturitatea varstei, prietenii, societatea inconjuratoare sau pur si simplu propria-mi prostie, dar un motiv trebuie sa existe!
Curios, imi gasesc cuvintele greu in astfel de momente confuze care ma umplu de neliniste si suspin. Mic fiind nu credeam in astfel de clipe pline de maturitate si suspans, totul parea candva genial de frumos si armonios..asa cum bine se spune timpul iti da raspuns la toate, chiar si dupa 25 de ani de activitate planetara si milioane de cicluri respiratorii, ba chiar si dupa 32 de ani de existenta cerebrala!
Am sa incerc cu toate puterile care mi-au mai ramas sa ma las patruns de simbolul Invierii si sa incerc pentru a mia oara sa devin un om intelep si spiritual, sa fiu coplesit de Biblie, de istorie a religiilor, de simbol...
Tristetea si pesimismul saracelor mele cuvinte imi alinta cumva starea de neimpacare si ma propulseaza spre alte simtiri din zenit, spre locuri unde poti spera sa ajungi doar in astfel de momente cruciale, sfinte, pline de pace si meditatie, pline de culoarea oceanului infinit si albastru, imagine idilica din constiinta tuturor, chiar si a necuvantatoarelor!
In momentul ce va urma Sambata noaptea, la hotarul dintre viata si moarte, am sa ma gandesc intens la voi cei care imi faceti onoarea sa ma cititi si cu care sunt inrudit in suflet; sper din inima sa va ganditi si voi la mine si la noi toti spre a trece mai usor frumosul si beatitudinea petelor albe intr-o lume neagra!
Si in felul acesta o sa ne ajutam reciproc spre a pricepe si simti mai bine momentele unice de armonie si solidaritate spirituala in care nu poti patrunde decat cu ajutorul Sufletului Mama, care de fapt suntem noi toti, oameni si oameni fara cuvinte!

HRISTOS A INVIAT!

duminică, 14 martie 2010

Trecuturi multiple

Trecuturi multiple



De curand mi-am insusit ideea trecuturilor multiple si asta m-a impresionat, nu pentru ca ar fi o idée noua sau stralucita, ci pentru ca imi dezvaluie una din lectiile de baza ale vietii : traieste acum si nu in trecut!
Nimeni nu poate nega ca avem mai multe trecuturi si un singur prezent, doar unul, pe care daca nu-l punem in valoare el dispare si devine o noua tulpina a manunchiului de trecuturi multiple si prafuite.
Batranetea, in toata splendoarea ei se poate instaura la putere cat ai clipi si-ti poate dezvalui in mod brutal ca ai trait in trecut si tot ceea ce ai facut a fost sa redescoperi si sa trezesti la viata amintiri…aceasta capcana perversa a existentei trebuie evitata cu orice pret, caci ne fura filosofia si frumusetea prezentului, care este adevarata viata de trait!
Un aspect vital al trairilor omenesti il reprezinta rezolvarea sau nerezolvarea problemelor din trecut, impacarea sau neimpacarea cu trecutul tau, invatarea sau neinvatarea din experientele trecutului. Atata timp cat nu ai facut pace cu trecuturile tale vei trai mereu neimplinirea si vei sfarsi prin a imbatrani in trecut fara sa traiesti cu adevarat, adica in prezent si agatat cu vise realizabile intotdeauna in viitor!
Visele neimplinite din trecut te vor haitui intreaga viata si-ti vor aduce doar miraje din frumoasele povesti arabe fara a-ti da ragazul sa respiri, sa traiesti, sa te bucuri...
Nu-ti poti crea un viitor din trecut, nu incerca sa readuci la viata ceva ce a murit sau nu mai exista; gaseste puterea sa faci aceste lucruri si-ti vei crea propria fericire!
Trecuturi avem foarte multe, prezent insa doar unul; chiar si matematic vorbind el are nevoie de mai multa atentie si analiza, mai multa consideratie si respect, caci asa cum ni-l formam si decizionam asa o sa-l avem. Trecutul trebuie sa ne dea forta si intelepciunea pentru a putea sa cream prezentul si fericirea; din pacate multi dintre noi procedeaza chiar invers si mare pacat fac, insa nu e timpul pierdut pentru nimeni, indiferent de varsta, sa inceapa a trai in prezent, sa inceapa a TRAI!
Viata are etapele ei, trecutul este o etapa, viitorul este o himera frumoasa, insa prezentul reprezinta EXISTENTA!
Right here...Right now!

duminică, 28 februarie 2010

Marea Portocalie

Orice fiinta de pe aceasta planeta, in aceasta viata, trebuie sa-si permita luxul de a fi fericita..mai ales fiinta umana! Este dreptul nostru de capatai si principalul imbold de a merge mai departe si a respira oxigenul , licoarea sfanta a lui Dumnezeu!
Gandind la toate acestea ma visez pasind intr-o mare portocalie, vorbind cu ea, rugand-o sa se lase invadata de mine, atinsa de mine..schimbadu-si forma ei perfecta pentru mine! Ce minunat, stropi de culoarea soarelui in apus oceanic se vor scurge de pe mainile puternice, de pe fata-mi radiand a multumire, de pe sufletul meu prea melancolic si prea ascuns de frumos si bucurie!
Platoul inspumat va inghiti totul in nuanta sa matura si calda, toata flora si fauna marina, toata reflexia cereasca din noapte sau din zi, tot ce-l atinge sau doar ii vorbeste, totul...
Seara vine iute si o data cu ea marea portocalie isi dezvaluie adevarata ei natura. Fiintele nocturne se inalta din adancuri cautand cu diperare aer, cautand cu privirea luna, soarele noptii! Corpuri intunecate si tacute se ridica de la suprafata apei si o data cu ele rauri imense portocali se scurg pe suprafata lor..ce spectacol grandios!
O imensa imitatie de magma subcontinentala se asterne la picioarele mele, iar portocaliul misterios care-a inghitit toata natura imi permite luxul de a fi fericit!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Nuantele Fericirii

Cineva spunea ca frumosul este calea de a uita durerea si uratul nemiscarii acestei lumi. Golul ei te asurzeste si-ti doresti perpetuu sa alergi dupa desertaciunea placerii spre a uita..durerea!
Filosofia insatisfacerii totale te cuprinde crud, asa cum o menghina cuprinde creierul tau posedat de prostie si opacitate..pare ca n-are sa-ti mai dea drumul niciodata, devii prizonierul nemultumirii vesnice de sine si de semeni, de dimineata si de seara, de o trezire dintr-o vesnica veghe. Si astfel mortul viu evadeaza din adancurile supraeului si ocupa intreaga scena a superficialitatii constiintei!
E atat de usor sa scapi din aceasta capcana si totusi, atat de greu, asa cum pestele zareste adeseori natura verde in bataia vantului, dar nu va putea sa o guste niciodata cu adevarat..lumea alien-a il va sufoca inainte ca cerul sa-i reflecte bine imaginea in oglinda sa albastra; efectiv nu apartine florei terestre asa cum nici noi, oamenii, nu apartinem spiritualitatii si armoniei!
Si totusi,cu un efort imens de vointa si disciplina ne vom ridica din tarana ignorantei si nefericirii spre devenirea caii pacii si echilibrului. Dar asa cum marii Maestri de Arte Martiale initial au fost ani si dueluri de-a randul sangerosi, nemilosi, ucigasi, ca mai apoi sa gaseasca Calea Armoniei si balantei interioare asa si noi, muritorii de rand, ducem bataliile noastre sangeroase cu propriile constiinte slabe si limitate sperand ca intr-un tarziu sa gasim frumosul si..FERICIREA!
Aproape orice poate fi schimbat pe lumea asta la nivel de individ sau familie, oricand, trebuie doar sa gasesti puterea si curajul sa o faci..si astfel te vei salva si-i vei salva si pe altii!

joi, 11 februarie 2010

Pamantul

Dumnezeu a creat acest pamant viu si perfect in echilibrul sau pentru ca noi sa avem in mod simbolic unde sa ne intoarcem! Ca o gura uscata si insetata vesnic el inghite in mod paradoxal tot ceea ce naste, creeaza si educa. Imi imaginez pamantul ca o bunica, care plina de netarmurita compasiune si in cea mai sincera iubire ne primeste inapoi in bratele sale muncite, calde si protectoare...aceleasi brate care cu foarte putin timp cosmic in urma ne-au lasat sa gustam o clipa din mireasma sa erudita, viata!
Noi suntem atat metafora cat si energie pentru batranioara noastra Gee; ea a fost nascuta cu mult inaintea umanitatii si va dainui mult dupa plecarea noastra la ceruri!
Pamantul imi pare inteligenta suprema, refoloseste orice, in orice cantitate si ma incred cu putere in el atunci cand vad pe OM incercand sa-l distruga : cu cat va inghiti mai multa mizerie si energie negativa cu atat va fi mai puternic si mai armonios cu sine si cu semenii sai, caci nimic nu poate clinti Creatia care ne-a creat pe noi! Cand am sa ating apogeul suflarilor mele s-am sa contribui si eu cu-n graunte de energie la crearea unei noi vieti am sa inteleg cu adevarat Pamantul!

marți, 9 februarie 2010

Ce este moartea si ce este viata

Ce este moartea si ce este viata? Ce reprezinta acest ciclu arhaic si indestructibil? Reprezinta energia pe care o imprumutam la nastere si pe care atunci cand vine vremea o returnam cu nespusa recunostinta Creatiei Primordiale!

vineri, 22 ianuarie 2010

Cine poate judeca

Cine poate judeca conditia muritoare a fiintei umane si cine viata in sine? Cum superb spunea cineva, umila noastra viata nu este decat o lacrima in ochiul infinitului etern!
Daca ar fi acum sa-mi fac o retrospectiva a cuvintelor iesite pe gura si a faptelor dintre cele mai ascunse as muri de rusine si apoi as invia din propria-mi nimicnicie, caci sunt prea las sa pot muri, prea fricos sa pot infrunta moartea, prea tanar sa pot...
Ce valori pot avea existentele noastre efemere cand propriul nostru Astru ce ne impartaseste viata si ne incarca continuu cu energia sa enorma are un sfarsit, un prezent si un trecut? Ce pretentii puerile pot percepe eu dumnezeirii cand furnicarul uman te inghite hulpav in anonimatul sau perfect?
Totul este prea mare, plin de vacuum si liniste, fara inceput si fara sfarsit, nemuritor parca, atat de lent in imensitatea lui si totusi atat de rapid pentru trupurile si vietile noastre fragile; exista miliarde de sori doar in galaxia noastra si de o mie de ori mai multe planete si de o mie de ori mai multe galaxi in asa zisul univers cunoscut. Dumneavoastra intelegeti acest numar? Eu nu, cel putin nu mi-l pot imagina la o scara reala, fizica, rationala!
De aceea va spun voua, ce rost au acesti electroni umani, haotici, in corpul vastitatii universale? Multi s-au caznit sa se intrebe, s-au caznit sa raspunda, dar nu au reusit niciodata si nici nu vor reusi vreodata. Atunci ce sens are sa ne intrebam ciclic aceleasi lucruri, intrebari cu raspunsuri inaccesibile pentru noi? Pentru ca ancestralul din noi ne cheama in ajutor, ne striga, ne implora sa ne depasim infima conditie umana, ne implora sa devenim superiori, ne da semne spre a fi citite, ne ofera cheia nemuririi si originii noastre, ne este alaturi si ne sopteste: Nu sunteti singuri, nu sunteti insignifianti, nu sunteti fara de scop si nici fara de origini, nu sunteti picaturi sarate de apa dintr-un ocean de stele, sunteti parte integranta si vitala din Fiinta Mama, Universul!
Copiii de exemplu, in inocenta lor, ne pot oferi aceeasi fericire, daca nu chiar mai mare decat intreg infinitul invizibil mintii noastre lente si neincapatoare! Ciudat, nu? Probabil raspunsurile temerilor noastre hulpave se afla in lumina ochilor nostri, probabil ca nu...cine poate sti?
Cine poate judeca? Cine?

joi, 7 ianuarie 2010

NOAPTE DE CLESTAR

Nu imi pot lua ochii din reflexie,
Sunt in varf de munte, iar luna se reflecta demonic in luneta neagra ca aceasta noapte!
In afara de maraitul bland al paraului din vale toata natura pare adormita…
Chiar si muntele, care se spune ca nu doarme niciodata.
Sunt martor al Geeii in stare pura, asa cum a creat-o Dumnezeu si sunt mandru de asta!
Atat de multa simfonie, atat de multa liniste, atat de mult echilibru..si pentru ce?
Pentru simturile sarace ale unui muribund de rand, ale unui distrugator de asemenea valori.
Dar Mama Natura nu tine cont de asta, caci Ea nu vrea binele sau raul, Ea doar devine!
Ea nu este constienta de inumanul din noi, oamenii, Ea doar ofera!
Este chintesenta strategiei iubirii si a armoniei si te implora s-o privesti,
S-o ravnesti, s-o respecti si sa nu uiti cine te-a facut si ce ai ajuns!
Ea te indeamna la infinita meditatie si netarmurita compasiune, te ajuta..te iubeste, asa cum esti!
Tu o iubesti, asa cum este?
Nimic din ce este real nu mai conteaza, caci simpla existent a materialului se disipa, ca rusinea la trecerea adevarului!
Imi vine sa ma ridic usor din mansarda inalta a cabanei incarcata cu energie si sa-mi iau zborul,
Dar nu fac asta, caci aripile mele sunt Icariene asa cum le-a plasmuit Naso, puternice in trup, jalnice in suflet si-mi este teama, nu de moarte, ci de existent ei!
Aerul rece ca gheata, de munte, imi primeneste sufletul zburand prin porii trupului.
E greu sa rezisti tentatiei de a deveni una cu Universul..de parca as putea!
Incerc a distinge crestele muntilor intinerite de zapada abundenta, dar este nevoie.
Lumina sfanta si calauzitoare pentru rataciti a lunii pline imi releva fruntile muntilor in toata splendoarea lor si atunci ma incearca lacrima victoriei!
Sincer va spun, cea mai mare victorie a sufletului nostru este intelegerea valorilor Mamei Naturi si solidaritatea, fara a astepta absolut nimic in schimb. Din toate acestea se naste veneratia pentru dragostea pura si mult dorita fericire, ingredientul de baza al vietii terestre si universale!
Sarbatoarea calendaristica a luat sfarsit, insa cea din inima mea ca un pulsar nu se va sfarsi niciodata!
Si sper nici din inimile dumneavoastra!

LA MULTI ANI !
…si sa nu uitam ca nu este important cati ani traim, ci cati ani traim fericiti…