sâmbătă, 30 mai 2009

Gand5

…privesc inmarmurit singuratatea pustiului ce ma precede si zambesc: - Nu poate fi decat o noua incercare, un nou test, nu-I asa Doamne???..dar nimeni nu-mi raspunde ironiei, sunt singur cu pietrele cenusii din jur, cu praful stelar adunat intre ele. Curbura orizontului imi alinta privirea. De ce cred oamenii ca fericirea nu exista? Imaturitatea lor sentimentala imi provoaca neliniste, dar si pace deoarece ma consider norocosul privilegiat, strainul suprem de ghinion. Ultimul Mohican al inimii fierbinte si strapunse de Cupidon, un vechi prieten al planetei mama!!! Un cuvant ar fi de ajuns sa ma-ntorc acasa, dar mai zabovesc un secol, caci distanta intotdeauna mi-a provocat apropiere..

miercuri, 27 mai 2009

Al treisprezecelea raspuns


Eram singure. Ne plimbam printr-o mare de asfalt fierbinte si neprimitor. Umbra umbrelei prietenei mele abia daca imi racorea coada, iar ea, mai inalta cu vre-o trei cozi de pisica decat mine, isi misca alene piciorusele obosite prin aceasta caldura uscata emanata parca din vatra pamantului.
Si cum ne tineam noi de urat una alteia incepu a ploua usor din inaltul cerului, de parca mi-ar fi auzit ruga miorlaita de pui de mata vargata, neam cu tigrii cei mari si puternici care ne asteapta sa ne intoarcem in Africa sau in Asia sau intr-o zona cu foarte mult verde parca, asa cum de multe ori aminteste prietena mea. Ne-am bucurat enorm de umezeala care aduce viata pe pamant de mii de ani, chiar mai inainte decat toate cele noua vieti ale mele si am ramas spectatoare intru binefacerea ploii!
Nu a durat mult, dar a fost de ajuns pentru a ne imbujora si binedispune si..
- Mura, ma aud strigata, ce noroc pe noi draga mea micuta sa avem parte de ploaie pe canicula asta si ce ma bucur ca toti au fugit pe sub copaci, iar noi am ramas singurele asa cum ne place!
Si ma lua si ma smotoci bine si ma mangaie pe burtica asa cum imi place, mai ales cand vine ora de culcare si trebuie sa ne odihnim, ca maine o luam iar de la capat cu plimbarile si cu joaca fara sfarsit. Cu toate astea ramasei ca trasnita cand am vazut o alta pisicuta mica si vargata tot din neamul tigrilor cum ma priveste ingandurata din fundul lacului adus de ploaie. Parea tot un pui ca mine, cu coada ridicata, ochii albastri si ingandurati tinand-o de mana pe cine credeti? Pe Ariana, prietena mea cea mai buna..
Nu se clintea, doar ma pironea cu o privire un pic mirata de prezenta noastra acolo ; dar intr-un tarziu mi-am dat seama ca norii imi oferisera in dar, pentru ca sunt cuminte si destul de putin miorlaita in comparatie cu alte surate d-ale mele, o sora geamana din zona cu mult verde de care Ariana imi povesteste adeseori.
- Putem sa o luam cu noi acasa, mieunai suav cu ochisorii setati pe functia `fa ca mine sau ma sinucid` inspre prietena mea, insa nu stiu din ce motiv ea statea pe vine gratios si culegea o perla pe care am vazut-o abia atunci, pesemne tot un dar vrajit venit de peste mari si tari cu picaturile de ploaie!
- Mura, Mura, draguta mea prietena, cat de mult semeni tu cu aceasta perla ce mi-a cazut de la umbrela de soare a mamei, haide acum sa mergem caci ploaia tocmai ce-a stat si nu vreau sa ajungem fleasca acasa ca intotdeauna dupa o ploaie..si rade zgomotos ca o margareta in bataia razelor solare!
Cu greu imi iau ramas bun de la ruda mea ce inca ma pironeste cu privirea din lacul ce deja a inceput sa se evapore..si odata cu asta ploaia isi i-a inapoi imaginea solitara ce a venit in zbor cu ea lasandu-ma singura cu Ariana si cu inocentele noastre de copii liberi si fericiti!
Chiar si acum, dupa ani si ani de la acea intamplare, cand am devenit o pisica mamica in toata firea, iar Ariana are doi pui ce doarme si se joaca cu ai mei, inca mai am in suflet imaginea inocenta a doi copii care printr-o simbioza fericita a vietii si-au imaginat intr-o zi ca primesc daruri miraculoase de la ploaie si ca cerurile aud ruga celor la nevoie trimitandu-le povesti printre stropii de ploaie si curat va zic voua :
- De am fi macar a zecea parte cuprinsi de fericirea si avantul acelor clipe rupte de timp si tot am detine imens suflet in maturitatea noastra cotropitoare! Noapte buna, copii!

duminică, 24 mai 2009

Gand4

As vrea sa cred ce cred mereu
Si ce-am simtit sfidand pe Zeu,
Ca un ocean mugind a brate
Degeaba s-a intins sa ma agate!

Nu poate bucuros de incercare
Cu masa de minciuni sa ma doboare,
Sunt cel granit venit din stele..
Sunt praful invizibil dintre ele!

..............

joi, 21 mai 2009

Gand3

….pulsul fetei ce ma privea bland din ecranul videofonului ajungea pana la mine intr-o vibratie de nedescris, era omniprezent in intreg organismul meu de pilot spatial greu incercat. Nu ma puteam controla, fiinta draga de dincolo de unda radio imi electriza pielea si muschii de parca ar fi fost la mai putin de un milimetru de mine, chiar mai putin; nu spunea nimic, dar ii sesizam si ii sorbeam nebuneste respiratia accelerata si valurile continue ce-i umpleau pieptul. De-ar fi putut, s-ar fi teleportat intr-o secunda sa ne incatusam in bratele tremurande, dar asta ar fi insemnat moartea, caci teleportarea este pedepsita in mod capital, dar si asa ar fi meritat, offff, cat ar fi meritat!!!! Transmisia ajunsese la final, datoria ne chema doar pentru ea, egoista, si s-a interupt…Intorcandu-ma-n modulul spatial, radiind doar fericire, mi-am notat asa in notebook: `am avut parte de cea mai superba declaratie de dragoste din viata mea de 200 de ani acceptati.` Multumesc, ingerul meu pazitor!

marți, 19 mai 2009

Cat de barbara...

Cat de barbara se iveste clipa despartirii
Te ia cu ea in zbor tacut,
Dar ma revolt in numele iubirii
Ce sufletul intreg mi la umplut!

Senin in noapte te visez
Esti pulsul universului stelar,
Pe buze triste te pastrez
Si ne-om vedea pe solul selenar!

Cainta ce imi mistui duhul sihastru
Si ma rasfeti cu apa sfanta,
Iti daruiesc un cal maiastru
S-ajungi unde doar ingerii mai canta!

De viata sunt avid acum
Taciunii ce mocneau s-aprind,
Sunt pacatosul ce din scrum
Simte credinta-ncet venind!

Reincarnarea e aici
Acealsi spirit si-n nou trup,
Scindat ma simt de cei mai mici
Din noua viata ma infrupt!

luni, 18 mai 2009

Al doisprezecelea raspuns

…..se spune ca toate se intampla cu un motiv si toate lucrurile trebuie sa aiba un sfarsit; mi se pare destul de fatidic si rigid, aproape impus, ca o ramura a predestinarii !Multi au spus ca distrugerea trupului si a calotelor cenusii duc la o eliberare interioara, o trezire supraumana, un sentiment nou si pare ca nu poti atinge aceste stari metafizice interioare daca nu te eliberezi de trup, de povara mintii banuitoare si incalcite,ca si vechea teorema religioasa cum ca spiritual este prizonier in trup si atata timp cat el este acolo te vei framanta intotdeauna, neajungand la extraperceptie si sentimente supreme,este pedeapsa impusa de Divinitate spre a ta desavarsire; trebuie sa patimesti carnal, sa intelegi chinul oaselor si organelor inainte de a pasi in lumea spiritelor,in lumea sufletelor fara trup,in lumea ideala……Vreti sa stiti ceva?Totul nu este decat o placuta filosofie, o poveste usor de digerat pentru cei slabi si prea ingaduitori, un refugiu care straluceste, dar care nu protejeaza, o speranta invizibila iubita de sedentarismul vointei unora, iubita de frica mintii lor.Intotdeauna va fi un nou sfarsit al lumii si o groaza de bajbaitori care o prezic!Intotdeauna va fi un nou miracol de asteptat si o multime serviabila care sa-l sustina!Intotdeauna vor exista cei care nu pot si asteapta, cei care vorbesc continuu nemaiavand timp sa faca nimic, cei totalmente lipsiti de liber arbitru, cei care-I servesc pe altii, cei atinsi puternic de un trecut sclavagist, cei care n-au inteles ca Pamantul este un camp de lupta, unde iubirea ,frumosul si binele nu ti se astern la picioare, ci trebuie sa lupti cu toata puterea pentru ele,unde miracolele se intampla numai daca crezi cu adevarat si detii adevarata dragoste lipsita de egoism,unde binele exista numai daca-l faci din inima,fara asteptari, fara pretentii, fara a profita sau astepta `cevaul` in schimb, fara urma de egoism !IUBESTI EFECTIV, NEMARGINIT, NECONDITIONAT !! De aceea ,cel mai greu de obtinut pe aceasta planeta si in afara ei,este vointa de a face bine si a obtine armonia….cu natura si fiintele ei…si mai ales de a o face aici si acum!

vineri, 15 mai 2009

Cu lacrimi voi spala eu orice pata

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise sa te magai,
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul cel dintai!

Iar de va fi,cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant..

Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
Mi-as impleti amarul cu tarana rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare!

Urcand din intuneric spre lumina
Pe scara biruintei si caderii,
Inflacarat de dragostea-ti divina
Am sa inving cu-n urlet toti cerberii!

Iubirea e opus la imposibil;
Paleste neputinta-n fata ei,
Orice actor candva penibil
E ascultat atent de Dumnezei!

.............................

miercuri, 13 mai 2009

A fost odata si va fi..

A fost odata si va fi
Nicicand mai mult nu va mai ninge,
O gasca mica de copii
Dar mari in suflet...frati de sange!

Imbatranim pasind duios
Visand perpetuu la sfarsit,
Dar hai sa-mbatranim frumos
Sa nu-ngropam ce-am parasit!

Ingemanate se arata dinspre rasarit
Frumoase si tacute amintiri,
Ce-au fost si mai sunt de trait
Ca vesnice si scumpe impliniri!

Sunt totul la trecut, totusi nimic,
Sunt soarele parjolitor,
Ce-am cautat si n-am gasit,
Dar toata viata mi-a fost dor!

Libertate,tu castan ce-mi racoresti vederea
Si ma linti cu fructu-ti ucigas,
Iti multumesc ca-mi lasi placerea
Sa-mi cern un vis cam patimas!

……………………..

marți, 12 mai 2009

....

Cei buni si drepti pier sub stindardul onoarei si loialitatii pentru cei slabi, lasi si efemeri, orbiti de sentimentul onoarei si legati prin juramant de ideea absurda a inutilitatii lor!

luni, 11 mai 2009

.....

In spatele grauntelui de placere pura vizibil pentru ceilalti se afla rodul unui munte de munca si suferinta al unora!

vineri, 8 mai 2009

Lasati-ma prada furtunii

As vrea sa dispar,
Fara urma,fara trecut…
Un vanticel…tacut,hoinar,
Ce mult in viata a vazut!

Sa dorm fara visari si griji
Uitand o viata pentru alta ;
Uitand de constiinta-mi muribunda
Ce-n ceata mortii se afunda!

Lasati-ma prada furtunii
De stihii rancede si insetate,
De luni amare..parasite,
De raul din fiece noapte!

Sunt obosit ca-ntr-un razboi
Cand un cosmar ucide visul…
Cand bomba face taraboi,
Iar mortul face pe ucisul!

Empatizez imens cu cel Atlas,
Vointa de putere in splendoare…
Din infinitele milenii in genunchi ramas
Privit de muribunzi ca mine cu stupoare!

Cum neclintit priveste fix in constiinta,
Fiinta detasata si umila ;
Ma umileste cu modesta-i biruinta,
Si ma zdrobeste ,c-o multumire cam senila!

Si cata umezeala imi patrunde-n oase
Si cata saracie imi sapa-n suflet…
Privesc la stele ca inspre mii de case
Si imi reneg nestapanitu-mi urlet!

joi, 7 mai 2009

Gand2

Ostentativ privesc cerul de dimineata si el ma priveste pe mine, amandoi tacuti, sublimi, dar totusi eu ma simt ridicol; atata splendoare in natura asta de o variabila a frumusetii infinita, iar eu nu fac decat sa strabat orasul in lung si-n lat alergand dupa iluzii si subzistente..pe cat de curat e cerul pe atat de murder sunt eu, curat-murdar cum indraznea sa spuna un mare classic care din pacate nu s-a mai reprodus in carne si oase niciodata.
Oriunde privesti iti vezi murdaria propriului eu, dar cel mai mult o vedem in televiziune sip e micul ecran; stupizenia de care dau dovada si de care ne cred pe noi in stare sa dam dovada este sora cu o grandomanie a prostiei. Daca candva trebuia a fi selective si un pica tent, extragand adevarul de printer randuri, acum trebuia sa fi de-a dreptul un munte de ignoranta!
Si totusi iubirea..unicul nostrum liant intr-o existenta cuprinsa de groaza si imens ridicol. Candva ne prefaceam ca suntem cazuti in blegie, astazi nu maieste nevoie; candva trebuia a fi un bun actor al vietii, astazi nu mai e nevoie fiind aproape toti genetic saltimbanci!
Poate ca asta e echilibrul pe care l-am cautat toate vietile, am alergat nebuneste intru regasire de sine, intru ceea ce suntem cu adevarat si iata, am devenit ceea ce suntem cu adevarat: O parodie a circului universal!

Si totusi iubirea..

miercuri, 6 mai 2009

Visele imi joaca feste..

Visele imi joaca feste..
Ma simt furtuna ce anima marea,
Ma pierd in vechea mea poveste
Sa-mi pot alunga disperarea!

De cat am idealizat trairea
Nu mai disting de-I somn sau realitate,
Cat de feeric imi luceste iar privirea
Cand ma disting mai mult de jumatate !

Imi este frica sa mai sper;
Sunt norocosul cel mai trist…
Ma joc cu infinitu-ntr-un ungher;
Devin fara de veste : hazardul-autist!

Aceste trepte care urca in eter
Si imi arata mie calea dreapta,
Ma desfata prin Babilonul efemer,
Etajele lasand in urma cate-o soapta!

duminică, 3 mai 2009

Al unsprezecelea raspuns...

…..pictura ce mi se infatisa cu atata infatuare si sete de adevar imi dadu un curent electric direct in suflet, caci imi amintea de o realitate ce-o ingropasem pentru totdeauna, o realitate a frumosului si a gingasiei! M-am adunat cu greu, mi-am ridicat lacrimile si gandurile ravasite de pe jos si cu un curaj nebun am privit pictura drept in ochii! Maruntaiele inimii imi erau parjolite de forta ei, dar nu m-am lasat pana nu am patruns in armonia intelesului ei. De atunci, eu si aceasta zeieasca pictura suntem nedespartiti, caci ea reprezinta cea mai superba prelungire a simturilor mele sarace: autoportretul lui DaVinci la apogeul varstei...

vineri, 1 mai 2009

Al zecelea raspuns...

Nu conteaza cat de mult as calatori printre Universuri, cate planete albastre as vizita,cate vieti mi s-ar oferi spre consum, parca niciodata nu ma satur de zburat!Ah, Parinte Nemilos, am devenit sclavul drumului si am uitat scopul care candva ma lumina! Tacere,nu-mi raspunde nimeni, raspunsul imi este accesibil numai mie,caci eu l-am starnit si tot eu trebuie sa-l gasesc! Si ma ridic,pentru ultima oara…