sâmbătă, 27 iunie 2009

Michael Jackson, Regele muzicii si al dansului - Tribute

Michael Jackson, Regele muzicii si al dansului - Tribute

Am spus mai devreme ca noi l-am omorat pe Michael; cu toate ca este cu sens simbolic chiar am facut-o si am sa justific de ce. Nu noi la propriu si nu noi cei de fata, ci prin ignoranta noastra si faptul ca nu l-am mai promovat si ascultat atatia ani si noi am contribuit. Acum sa vorbim un pic de cei care de prin 1993 incoace i-au facut viata lui Michael un cosmar oribil cum nu ne putem imagina si cum nu doresc la nimeni, un rege tratat ca ultimul criminal al societatii, tarat prin tribunale cu catuse la maini si la picioare ca si ocnasii sclavi in saline, fotografiat in public in toate ipostazele si zonele posibile(la propriu) pentru a fi folosite ca probe atunci cand presupusii copii molestati(aurolaci luati de pe strada, drogati si cu mucii la gura atarnand, total inconstienti de jocul inuman in care au intrat) trebuiau sa recunoasca zonele sau parti ale zonelor intime atunci cand erau `cu brutalitate molestati` de fiara Michael!! Sincer, nu numai ca nu cred o iota din tot acest spectacol satanic facut pentru a distruge un mit si a-i fura banii, dar sunt convins ca acest artist nu ar fi fost in stare sa omoare o musca in stare de coma, daramite sa imobilizeze copii ai strazii cu brutalitate si sa-i violeze(iar acum presupunand prin absurd ca ar fi o bruta violatoare de copii nu putea frate sa-si procure ceva mai curat si de soi, chiar gasea placere in toti zlatarii de pe strazi, asta apropo si de copilul din Romania)! Nu vreau sa supar pe nimeni cu opiniile mele, dar consider ca sunt de bunul simt al realitatii, iar cei care au crezut sau cred inca in faptul ca Michael este un molestator de minori se afla demult sub influenta imensa a mass mediei care-I manipuleaza fara scrupule spre minciuni si spectacole grotesti!
Odata cu umplerea mediei de aceste informatii infecte si neadevarate oamenii au inceput sa aiba dubii in legatura cu Michael si sa adere la opinia generala si gregara cum ca el ar fi intrun fel sau altul, oricum nu cel real, ceea ce a dus la denigrarea imaginii sale si a valorii sale care au trecut pe un loc secundar, chiar inexistent. Asa ca din Regele Popului si al dansului omul a devenit un animal violator de copii, freaky si plin de groaza. Odata aceste aspecte puse la punct nemernicii (aici este o grupare mai mare de `e foame de bani baeti` printre care sunt si avocatii care au sarit ca scorpiile la miros de branza frantuzeasca, caci asa miros banii in capul lor retardat) au avut deplina libertate sa-l sece cu amenintari si zeci de capete de acuzare pana i-au distrus personalitatea si i-au golit conturile. Stiti ca nici pana in aceasta zi nefasta aceste capete de acuzare nu au fost dovedite? Mai mult de atat, omul a fost achitat de toate tonele de acuzatii marsave aduse..ce-mi pare supraomenesc la Michael este ca nu a avut un act de mica violenta la adresa lor, o injuratura, o amenintare, o sfortare cat de mica impotriva acestor vesnic mincinosi care fura de la cei care fac banii cu geniu si multa munca. Fara nici un fel de remuscare va zic voua prieteni : daca vreodata as fi trecut prin zece la suta sau mai putin din ce a trecut Michael mi-as fi folosit toata puterea, vointa, banii si nervii din sange pentru a-I sterge de pe fata pamantului pe acesti sacali care nu asteapta decat o portita sau o barfa pentru a intra cu bocancii plini de noroi in viata si sufletul tau si a te distruge ca pe un nimic pentru bani, care nici macar nu sunt ai lor..ahh, blestemati sa fie in veci…
Acum trecand peste blestemele cu argintu viu si sa-ti crape ficatii de bastard vreau sa va spun in cel mai sincer mod ca am inima plina de lacrimi si de tristete la gandul care-mi vine inevitabil in minte continuu: Michael a disparut si nu va mai reaparea niciodata, s-a evaporat ca apa uitata la fiert, te-ai poticnit o clipa si gata, trupul ca si apa au disparut…si ramai mut de uimire pentru o clipa infinita…
De aceea am spus simbolic ca si noi l-am omorat, pentru ca l-am abandonat si am aderat intr-un cor de papagali la opinia publica gogonata, iar el cazand de atat de sus si nesustinut de nimeni, nici chiar de familia lui daca va vine sa credeti care oricum s-a dovedit o familie de tampiti de la inceput pana la sfarsit si nu stau acum sa comentez ca ma enervez si mai tare, umilit, parasit, cazut in dizgratie, cu stima de sine la pamant, cu mandria calcata in picioare, dupa ani si ani de carcera sufleteasca a parasit aceasta lume, intr-un fel murind mai degraba de inima rea cum se spune decat de un stop cardiac datorat suprasolicitarii pregatirilor pentru concertele ce aveau sa vina. Consider ca tot acest show absurd si mincinos i-au rapit Regelui cel putin 15 ani de viata; stiu ce vreti sa-mi spuneti si am sa va raspund si la aceasta intrebare.
Lui Michael nu-I `cadea` nici nasul asa cum ne luam noi la misto cand eram mici si nici nu-si punea metri cubi de piele pe corp sa devina alb. El avea problemele lui psihice si visurile lui si am sa le comentez un pic pe intelesul tuturor care sunt interesati. Omul provenind dintr-o familie saraca de mineri, intr-o comunitate exclusiv alcatuita din oameni de culoare marginalizati, care la randul lor au avut bunicii asupriti de albi si care la randul lor au avut strabunicii sclavi pe plantatie( de aici si vorba romaneasca) si ceilalti alti sclavi sub presiunea omului alb s.a.m.d. fara sa vrea a dorit sa devina alb, pentru ca omul alb era mai puternic ca omul negru care era tatal lui, el , familia lui, prietenii lui..ajungand sa aiba mijloacele financiare necesare chiar a incercat la propriu sa devina alb, dar nu prin mijloacele idioate si sf care s-au vehiculat, ci prin tratamente studiate de medici si preparate special pentru asta, consumate pe cale bucala sau prin injectare subcutanata sau intravenoasa. In afara de acest vis care in timp s-a transformat intr-un cosmar si ulterior intr-o problema psihica Michael a mai avut un vis, acela de a trai vesnic sau cat mai mult, de a fii vesnic tanar, de a fi Peter Pan, copilul care nu imbatranea niciodata si care avea libertatea data de soarta sa faca toate prostiile din lume si sa se distreze la infinit…un copil de poveste pe care regele l-a idolatrizat la propriu; de aici si casa de vis pe care a construit-o sub emblema tineretii fara batranete si copilariei fara maturitate: Neverland, domeniu care din ce am inteles ultima oara datorita lipsei de fonduri de intretinere ar putea disparea din mostenirea familiei Jackson…oribil, absolut oribil, asa cum pe vremuri plateai funcirea pana la ultimul banut si ramaneai sarac lipit tot asa statul modern si plin de libertati doar pe hartie iti ia si pielea de pe tine. Acum ramane de vazut ce si cum se va intampla; oricum nu sta in puterea noastra!
Revenind la copilul ce a dorit mereu sa fie si dorinta de a ramane vesnic tanar, dorinta care multi dintre noi o impartasesc daca nu chiar toti, a deviat de la frumos si usor, usor Michael a cazut pe drumul efemer si alunecos al obsesiilor si lipsit de real. A ajuns sa doarma in camere create sub presiune atmosferica de inalta altitudine si imbogatite cu oxigen, sa poarte manusi in permanenta pentru a nu contacta virusi si bacterii, sa umble cu masca de purificat aerul nociv si poluat de afara pentru a nu-I imbolnavi plamanii si in final autoizolandu-se de lumea exterioara in ideea pastrarii unei tinereti efemere. Regele a fost un geniu fara discutie, parerea mea, si ca orice geniu avea aspecte excentrice care usor au trecut in fobii si obsesii, lucruri care indiscutabil au contribuit la distrugerea lui, dar nu neaparat si la moartea sa. O spun deschis ca acest om a murit de umilinta si singuratate infinit mai mult decat de obsesiile lui cu tratamente de intinerire sau albire a pielii, dar……..ce mai conteaza acum, regele e mort, iar toate astea ar fi folosit cat era inca in viata. Doamne, efectiv a murit dragii mei, a murit si nu va mai reveni niciodata, a devenit esenta pura, un suflet ratacit in gradinile Domnului, nu-l vom mai revedea niciodata. Pare absurd, dar am impresia ca indiferent daca l-am cunoscut sau nu, iubit sau nu, urit sau nu, ascultat sau nu, contemporan sau nu cu el pe toti ne trece un fior gheata pe sira spinarii la gandul ca acest om a murit, iar emotia este de nedescris!
Consider ca acest supraom a inspirat, inspira si va inspira la nesfarsit lumea muzicii, a modei si a dansului indiferent de nivel sau pretentii; cand vei aminti de Michael Jackson te vei opri meditand la aceasta enciclopedie a artei si frumosului si vei culege roadele unui geniu. Aceasta celebritate de neimaginat nu va muri cu adevarat niciodata. Candva, in 1977 a murit primul Rege al dansului, muzicii si modei: Elvis, iar a cum a murit al doilea rege al acelorasi arte: Michael. De-a lungul istoriei au existat talente, personalitati si artisti mari, dar peste toti plutesc doar doi regi: Elvis si Michael! Pacat ca au murit denigrati si parasiti de toti prietenii falsi, trecuti usor de gloria care i-a consacrat, insa ce importanta mai are prietenii mei dragi, cand mostenirea lor de arta pura ne va bucura si invata pe noi si pe toti care vor veni dupa noi, indiferent de nivelul lor artistic sau cultural.
Dedic aceste insignifiante si puerile cuvinte acestu-I profesor pe care nu l-am avut niciodata, dar care ma va inspira pana la sfarsitul zilelor si pe care-l voi iubi fara pic de indoiala pana cand, la un moment dat voi deveni si eu esenta pura si ma voi ridica la ceruri urmandu-mi Regele si poate cu putin noroc am sa-l intalnesc acolo…
Pentru tine Michael, cel mai mare showman al tuturor timpurilor, omul cu cea mai mare influenta asupra publicului…milioane de oameni isi acordau respiratia la unison cu a ta, respirau odata cu tine si au murit un pic odata cu tine..aceste cuvinte nu-mi pot alina pierderea ta, dar pot sublinia un alt fapt:
- King of Pop, moartea ta nu va fi in zadar, ti-o garantez maestre! Rest in peace!

Jack aka Nicolae Cristea, poetul care se zbate intre animal si fiinta umana…

joi, 25 iunie 2009

Michael Jackson

Michael Jackson nu a murit, noi l-am omorat in decursul a 12-13 ani....o moarte lenta si umilitoare...am sa revin cu un amplu comentariu, acum sunt la pamant...

miercuri, 24 iunie 2009

La hotarul dintre viata, moarte si dincolo de moarte

Teribila actiune a bolii si a suferintei te aduce intr-o stare dincolo de moarte, dincolo de ce stii si ce visezi sa stii. Nimic nu este mai profunt daunator vietii decat periclitarea grava a sanatatii, atat fizice cat si mentale. Tot ceea ce ai crezut ca poti sau ca-ti este accesibil se naruie intr-o clipita si tot ce ramane este lupta surda si primara impotriva bolii care te macina ca falcile curioase ale Marelui Alb!
Sentimentul neputintei ce te imbratiseaza strans la pieptul sau devine insuportabil, el declansandu-se ca o ofensa adusa puerilitatii gandirii tale si crezului tau in puterea tineretii tale. Iti trebuie mai mult decat vointa sa strabati acest labirint satanic, iti trebuie un refugiu mental total independent, un univers in alt univers, o dimensiune a eului paralela cu cea harazita si cunoscuta, un nucleu impenetrabil in constiinta ca o planeta evolutiva!
Acum pot spune impacat ca cel mai mare dusman al fiintei umane este propriul sine, propria persoana si pana nu ajungi la un compromise armonios cu tine insuti nu vei putea in veci sa te ridici din propria cenusa. Trupul si mintea umana sunt ca o banca perfida, te poate ridica la ceruri cu imprumuturi mincinoase si fara acoperire sau te poate baga in pamant la fel de subit, dand dovada de o insensibilitate sora cu vidul. Partea noastra de vina exista, dar are putina importanta asa cum putina are si asa zisa noastra decizie; cand presiunea devine coplesitoare cedezi ca o ramurica uscata bine de soare si de vant!
Sa luam aminte la slabiciunile noastre si sa nu ne hazardam in ideea ca trupul si sufletul nostru sunt ale noastre, sunt accesibile noua si devotate noua; mai avem mult pana la acest ideal. Pana atunci insa ar trebui adusa multa `rugaciune` fiintei noastre, mult respect si consideratie, iar cand Ea ne spune ceva sau mai degraba ne sopteste sa fim cu luare aminte si sa ciulim toate simturile in intregime..caci poate fi ceva legat de moarte, viata sau dincolo de moarte…

luni, 22 iunie 2009

Gand8

Istoria omenirii va fi rescrisa..dar nu de oameni! Ei nu mai merita; si-au castigat dreptul, iar acum l-au pierdut..au subestimat puterea spiritului si a desavarsitei divinitati! Pamantul si universul reactioneaza, timpul cuvintelor infinite si mincinoase a trecut! Iluzia ca ma iluzionez nu mai este valabila, cum nu mai este valabil nici conceptul puterea este in mainile celor puternici, brute cu glas, animale bipede..Ce urmeaza este inevitabil, dar nimeni nu stie ce, poate doar un alt camp de batalie, poate doar un alt materialism..
Si acum ca ne-am distrat putin sa revenim la timpul cotidian si sa analizam mai bine ce suntem, ceea ce zeii au creat in timpuri irepetabile..aceasta este lumea care exista azi!
Nu uitati cand va intreaba un om daca sunteti nervos sa-i raspundeti:
- De ce, ar trebui?!

miercuri, 17 iunie 2009

Privesc la stele ca inspre mii de case

As vrea sa dispar,
Fara urma, fara trecut…
Un vanticel tacut,hoinar
Ce mult in viata a vazut!

Sa dorm fara visari si griji
Uitand o viata pentru alta;
Uitand de constiinta-mi muribunda
Ce-n ceata mortii se afunda !

Lasati-ma prada furtunii
De stihii rancede si insetate,
De luni amare..parasite,
De raul din fiece noapte!

Sunt obosit ca-ntr-un razboi
Cand un cosmar ucide visul…
Cand bomba face taraboi,
Iar mortul face pe ucisul!

Empatizez imens cu cel Atlas,
Vointa de putere in splendoare,
Din infinitele milenii in genunchi ramas
Privit de muribunzi ca mine cu stupoare!

Cum neclintit priveste fix in constiinta,
Fiinta detasata si umila;
Ma mangaie cu modesta-i biruinta,
Si ma zdrobeste c-o multumire cam senila!

Si cata umezeala imi patrunde-n oase
Si cata saracie imi sapa in suflet…
Privesc la stele ca inspre mii de case
Si imi reneg nestapanitu-mi urlet!

miercuri, 10 iunie 2009

Gand7

Chiar daca adeseori ma simt prizonierul cuvintelor, nu pot trai fara vers si filosofie. Lumea alba imaginara se ascunde in lumea cenusie rationala si asta face ca lupta sa fie si mai grea. Salivez dupa gustul trecutului, gustul libertatii, gustul soarelui de secol XX, gustul lumii apuse, dar orice apune va rasari..o spune astrul nostru serafim de miliarde de ani si am ajuns sa il cred!
De multe ori irosim timpul evolutiei cu dezbateri de genul `sfarsitul lumii`, iar acest aspect dauneaza cu adevarat grav sanatatii, mai ales celei mentale. Taramul terestru si cosmic a dainuit, dainuie si va dainui mult dupa extinctie noastra. Simt cateodata ca port raspunderea ultimelor suflete albe si pure ale pamantului si chiar ale intregului univers cunoscut si necunoscut, dar aceasta este o utopie adolescentina fiind plina de sufletul meu pacatos si de puerilitatea ideii..si totusi povara ma imbraca cu povestea sa olimpica, inca de pe vremea lui Atlas!
Daca ar fi sa imi fac o balanta a anilor ce i-am petrecut aici, pe pamant, as spune ca nu am regrete si pica nu port karmei pentru ce mi-a oferit si lasat uneori sa fac, caci indiscutabil am avut parte si am din plin de liber arbitru. Cu toate astea intelesul karmei este altul, este raspunsul tuturor actiunilor trecute, prezente si viitoare, este cauzalitatea existentei! Urasc ura, de orice fel, caci asa cum exista o idee a ideii exista si o ura a urii care se consuma pe ea insasi hranindu-se frenetic, indubitabil consumandu-ne si pe noi, cei mai fragili in fata sentimentelor primordiale!
Cand urletul universului va atinge apogeul expansiunii si durerii sale oprindu-se pentru o clipa, secatuit si gol ca o meduza din adancimi oceanice, vom simti teribila liniste dinaintea furtunii care ne va desfunda canalele perceptiei iubirii si a adevarului, dar va fi din pacate prea tarziu, caci nu numai ca nu vom fi inteles pana atunci mai nimic, dar vom fi praf de stele pentru constructia altor planete si civilizatii. Ciudata ironie cand te gandesti la raul infinit pe care ni-l facem noua si naturii noastre; intr-un final apoteotic vom folosi la reconstructie si reevolutie...

luni, 8 iunie 2009

Sunt Prometeu din limba greaca

Ii parasesc pe toti acum
Si ei ma parasesc pe mine,
Ma ispiteste un alt drum;
Purced hulpav, fara rusine!

Regrete multe n-am sa am
Afara poate doar de unul,
E rana veche ce-o saram
Cum fumul chinuie tutunul!

E visul negru si tacut
Ce-ti fura tineretea,
E gandul timpului trecut
Ce iti grabeste batranetea!

Traiesc atunci si-s suspendat:
Acesta e pacatul meu!
Carari ce slobod le-am umblat..
Eram cornut, crezand ca-s leu!

Privesc in urma fara pas
Si totusi lacrimi ma ineaca,
Cata tristete mai revars..
Sunt Prometeu din limba greaca!

Sunt hotarat sa-mi port amarul,
Cu dragoste l-am impletit!
Ma adanceste ca stejarul,
Intr-un pamant ce-a-nebunit!

Sa imi doresc eu suferinta,
Slavind cu dor noptile negre?
Dar cine are trebuinta
Sa piara inecat in seve?

Cine voieste despartirea
De dragostea ce-l inconjoara?
Isi tot alinta nemurirea,
Dar oare el n-are sa moara?

vineri, 5 iunie 2009

Gand6

Muntele verde m-a primit cu mare caldura in sanul lui de natura pura, chiar daca eram un ratacit in acea noapte, pierdut de prietenii mei si refugiat pe o creasta…Ciudat, ma simteam superb,suplu si fericit, panica fuse inlocuita cu dragostea muntelui verde, ce se revarsa peste mine ca o cascada uriasa…Blandetea gigantului ma fascina. Nu vorbea cu mine si parca vorbea!! Il ascultam tacut….si ce bine ne sedea la amandoi! In noaptea aceea am inteles cu adevarat conceptul de –Mama Natura! Dimineata prietenii ma gasira un alt om, o alta creatura, nu numai a orasului si betonului, a sufocarii si a excursiilor disperate, ci o fiinta armonioasa, un acumulator organic conectat la energia planetei, un om superior conditiei sale precare si fragile, un invingator..

marți, 2 iunie 2009

Cerul si destinul

De ce eman caldura ucigasa
Prin porii mintii clocotinde?
De ce nu-mi pot strivi cruzimea-n fasa
Cand dorul surd pe data mi s-aprinde?

Of, tu destin fara cuvinte
Tu vatra iarna si tei vara,
Mandru mi te porti ca un parinte..
Mi-ai furat pana si seara!

Apoi se scurge soarta-ncet prin vene
Si las-o dara-ntunecata,
Pana si vietii sa traiasca-i lene..
Unde-o fi moartea blestemata?

Ce sta ascunsa si suspina
Privind de dupa dealuri negre
Prostind pe suflet ca sa vina..
Isi vrea tribut de morti celebre!

Murala-mi pare ziua primavara
Si cat de greu sa fii privat de ea,
Sa nu-i poti tu adulmeca beteala
De mult parfum ce nu il poti uita!

Asez pe stele-n rand cu stele
Si oamenii in rand cu oameni.
Speranta-mi de-a comunica cu ele?
Iluzii reci spre inimi amare si rebele!

Cerule, tu care-mi esti
Fidel ca alga marii sale,
In tot ce simt ca-mi povestesti
Despre intinderi abisale!

Vorbeste-mi sa nu ma scufund
In setea fierei de-a distruge,
Un suflet liber ce plangand
A timpului masuri strapunge.

Admir rabdarea-ti selenara
De a nu-nghiti pamantul,
Cu tot cu turma sa gregara..
Cenusa ce urmeaza vantul!