Pentru a-mi zugravi istoria
Inmuiam a mea geana
In cerneala cerului,
Proiectand o dara diafana!
Consumul ce il fac din mine ma uimeste ;
Cat de usor iau forma unui detinut!
Tot ce-am pacatuit doar sufletul plateste,
Asa de crunt nicicand nu m-a durut!
Ma-nec in ploaia rece de afara :
Eliberare si suspine simultan,
Era placut sa fie pentru prima oara
Sau doar o mie de inecuri intr-un an!
Doar raul se repeta din pacate
Pasind peste privirea-mi lacrimanda,
Ale mele de zei putinte ajutate
Si totusi al iadului repaos in suflet imi abunda!
Dar visul e salvarea,
Visand o neclintire ce ma-npinge,
De neoprit in umbra serii
Irevocabil spre locuri unde ninge;
Lasand in dar caniculele verii!
4 comentarii:
"Cat de usor iau forma unui detinut!
Tot ce-am pacatuit doar sufletul plateste"
:x
Hmm..asa este, suna bine si crunt de adevarat...chinul celor ca noi nu se va sfarsi niciodata, dar poate ca nici nu trebuie! Multumesc pentru comentariu! ;;)
“Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise”. (Eleanor Roosevelt)
Frumos spus, elegant...dar probabil ca viitorul nu apartine nimanui fiind o inlantuire de momente prezente, de aceea daca vreau sa vad cui a apartinut viitorul privesc in trecut...Cu toate astea visul frumos este arma cu care lupti pentru un viitor al armoniei, de aceea nu trebuie renuntat la el niciodata! Urmati-va visul, nu renuntati la el pentru nimic si nimeni, caci a face ceea ce simti si doresti cu adevarat se numeste fericire! Stai aproape, Aripi de Vis!
Trimiteți un comentariu