Nu imi pot lua ochii din reflexie,
Sunt in varf de munte, iar luna se reflecta demonic in luneta neagra ca aceasta noapte!
In afara de maraitul bland al paraului din vale toata natura pare adormita…
Chiar si muntele, care se spune ca nu doarme niciodata.
Sunt martor al Geeii in stare pura, asa cum a creat-o Dumnezeu si sunt mandru de asta!
Atat de multa simfonie, atat de multa liniste, atat de mult echilibru..si pentru ce?
Pentru simturile sarace ale unui muribund de rand, ale unui distrugator de asemenea valori.
Dar Mama Natura nu tine cont de asta, caci Ea nu vrea binele sau raul, Ea doar devine!
Ea nu este constienta de inumanul din noi, oamenii, Ea doar ofera!
Este chintesenta strategiei iubirii si a armoniei si te implora s-o privesti,
S-o ravnesti, s-o respecti si sa nu uiti cine te-a facut si ce ai ajuns!
Ea te indeamna la infinita meditatie si netarmurita compasiune, te ajuta..te iubeste, asa cum esti!
Tu o iubesti, asa cum este?
Nimic din ce este real nu mai conteaza, caci simpla existent a materialului se disipa, ca rusinea la trecerea adevarului!
Imi vine sa ma ridic usor din mansarda inalta a cabanei incarcata cu energie si sa-mi iau zborul,
Dar nu fac asta, caci aripile mele sunt Icariene asa cum le-a plasmuit Naso, puternice in trup, jalnice in suflet si-mi este teama, nu de moarte, ci de existent ei!
Aerul rece ca gheata, de munte, imi primeneste sufletul zburand prin porii trupului.
E greu sa rezisti tentatiei de a deveni una cu Universul..de parca as putea!
Incerc a distinge crestele muntilor intinerite de zapada abundenta, dar este nevoie.
Lumina sfanta si calauzitoare pentru rataciti a lunii pline imi releva fruntile muntilor in toata splendoarea lor si atunci ma incearca lacrima victoriei!
Sincer va spun, cea mai mare victorie a sufletului nostru este intelegerea valorilor Mamei Naturi si solidaritatea, fara a astepta absolut nimic in schimb. Din toate acestea se naste veneratia pentru dragostea pura si mult dorita fericire, ingredientul de baza al vietii terestre si universale!
Sarbatoarea calendaristica a luat sfarsit, insa cea din inima mea ca un pulsar nu se va sfarsi niciodata!
Si sper nici din inimile dumneavoastra!
LA MULTI ANI !
…si sa nu uitam ca nu este important cati ani traim, ci cati ani traim fericiti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu