Prietenii si Prietenia
Adiacent privesc acum
La anii scursi neincetat,
La mlastina ce-a fost un drum-
La slalomul ce am umblat!
Caci am avut un drum marcat,
Iar semnul, l-am urmat mereu-
Pravalit adesea,dar m-am salvat
Gandindu-ma la Deceneu!
Am cam lasat pe multi in urma-
Pe multi am sa mai las neincetat,
Pe calea ce mi-a fost de huma-
Ca un nimic s-a destramat!
Sunt dezgustat de mincinosi
Ce au pozat in bravi prieteni,
Racnind cu patos, gloriosi-
Dar oare stiu ca sunt leprosi?
Nevoia te impinge sa devii
Mare iubitor contemporan,
Esti gogonat si nici nu stii,
Cat l-am iubit eu pe Cioran!
Cu mine te-ai hranit, Tu parazit
Si mi-ai sorbit din puritatea-mi veche!
Acum te-ai inecat, caci obosit
Tot te mandresti ca ti-ai gasit pereche!
Te-ai folosit de cenusia-mi energie,
Nu-mi pare rau, caci eu ti-am dat-o!
Acum sunt unul dintr-o mie?
Esti fierea ce am blestemat-o!
Ramai cu mintea ta ingusta
Si viata ta intr-o cutie,
Nimic mai mult nu ma dezgusta-
Nimic mai mult nu ma invie!
Cat de ridicol parasiti
Pe cei ce v-au fost camarazi,
Ce ati jurat ca ii iubiti…
Ei vor ramane vesnic brazi!
Semet vor scruta uscaciunea
Ce se-mboldea la sanul lor,
In pace vor crea iar lumea
Ce-a fost spurcata de odor!
Prin lacrimi implorai la usa
Sa te primesc in inima-mi fertila,
Ce caraghios sa tot ai mila,
De omul care-i doar capusa!
Cu liniste eu ti-am deschis
Putinul pur ce l-am primit!
Cu dragoste ti l-am promis,
Si cat de sincer te-am iubit!
Dar, doar nevoia te-a impins,
Sa iti sustii prietenia,
Cu gheare negre m-ai cuprins…
Ce repede s-a rupt franghia!
Au fost ca tine multi si vor mai fi..
In voi mi-ascut prietenia,
Pieriti din calea mea copii
Caci v-ati gasit nimicnicia!
luni, 19 aprilie 2010
duminică, 11 aprilie 2010
Orfani, fiecare in felul sau
Cobor pe treapta unei case
Ce mi se pare infinita,
Desi pamantul pare-aproape
Ea nu mai poate fi gasita!
Ce caut jos nimeni nu stie
Si sunt privit pretentios,
De ce cobor si urc pe trepte
Cand mersu-mi pare odios?
Cand Discobolul eu pot fi
Pe Fidias sa il sfidez,
Chiar ca Dedal sa ma avant..
Aievea spun sau delirez?
Pe cine-ncerc sa pacalesc?
Orfanul plin de mari parinti,
De frati, surori si curiosi,
De mari familii si de ginti!
Ce am pierdut vreau sa gasesc
Si ce-am gasit pare strain,
Ba sunt intreg, ba sunt ciuntit,
Azi innorat, maine senin!
Am fost Lasat sa ratacesc
Sa umblu prin carari de sine,
Sa nu pot stii ce-am fost si sunt
Umbrit de zeitati meschine!
Copile, Fiu al cerului uman,
Subestimezi divinul ce te plamadeste!
Nu ezita sa glasuiesti
Cand Dumnezeul iti vorbeste!
Putere ai fiindu-ti data
De Cel ce a facut lumina,
Nimic n-ai fi fara Acesta..
Banala ti-ar fi istetimea!
Orfani suntem de feluri nesfarsite
Si provocam destinul chiar orbeste,
Pacat ca nu putem pricepe-odata..
Ce naste infloreste, ce moare putrezeste!
Ce mi se pare infinita,
Desi pamantul pare-aproape
Ea nu mai poate fi gasita!
Ce caut jos nimeni nu stie
Si sunt privit pretentios,
De ce cobor si urc pe trepte
Cand mersu-mi pare odios?
Cand Discobolul eu pot fi
Pe Fidias sa il sfidez,
Chiar ca Dedal sa ma avant..
Aievea spun sau delirez?
Pe cine-ncerc sa pacalesc?
Orfanul plin de mari parinti,
De frati, surori si curiosi,
De mari familii si de ginti!
Ce am pierdut vreau sa gasesc
Si ce-am gasit pare strain,
Ba sunt intreg, ba sunt ciuntit,
Azi innorat, maine senin!
Am fost Lasat sa ratacesc
Sa umblu prin carari de sine,
Sa nu pot stii ce-am fost si sunt
Umbrit de zeitati meschine!
Copile, Fiu al cerului uman,
Subestimezi divinul ce te plamadeste!
Nu ezita sa glasuiesti
Cand Dumnezeul iti vorbeste!
Putere ai fiindu-ti data
De Cel ce a facut lumina,
Nimic n-ai fi fara Acesta..
Banala ti-ar fi istetimea!
Orfani suntem de feluri nesfarsite
Si provocam destinul chiar orbeste,
Pacat ca nu putem pricepe-odata..
Ce naste infloreste, ce moare putrezeste!
joi, 1 aprilie 2010
HRISTOS A INVIAT!
Inca imi amintesc de visul care anima sarbatoarea sfanta a Pastelui. Doamne cat de frumos era, cu cata lumina intampinam aceasta noapte, cata lumina...Invierea, pe care nu o intelegeam bine atunci si nici acum pe de-a-ntregul, ma ducea in lumea magiei biblice si ca orice poveste dintr-o vechime de nedescris imi umplea inima si farama de suflet cu spirit, cu spirit adevarat, nemuritor, neprihanit, imi umplea inima cu Dumnezeu!
As vrea sa am curajul sa spun acelasi lucru si acum, dar din pacate dintr-un motiv sau altul nu o mai pot spune..nu stiu daca de vina este maturitatea varstei, prietenii, societatea inconjuratoare sau pur si simplu propria-mi prostie, dar un motiv trebuie sa existe!
Curios, imi gasesc cuvintele greu in astfel de momente confuze care ma umplu de neliniste si suspin. Mic fiind nu credeam in astfel de clipe pline de maturitate si suspans, totul parea candva genial de frumos si armonios..asa cum bine se spune timpul iti da raspuns la toate, chiar si dupa 25 de ani de activitate planetara si milioane de cicluri respiratorii, ba chiar si dupa 32 de ani de existenta cerebrala!
Am sa incerc cu toate puterile care mi-au mai ramas sa ma las patruns de simbolul Invierii si sa incerc pentru a mia oara sa devin un om intelep si spiritual, sa fiu coplesit de Biblie, de istorie a religiilor, de simbol...
Tristetea si pesimismul saracelor mele cuvinte imi alinta cumva starea de neimpacare si ma propulseaza spre alte simtiri din zenit, spre locuri unde poti spera sa ajungi doar in astfel de momente cruciale, sfinte, pline de pace si meditatie, pline de culoarea oceanului infinit si albastru, imagine idilica din constiinta tuturor, chiar si a necuvantatoarelor!
In momentul ce va urma Sambata noaptea, la hotarul dintre viata si moarte, am sa ma gandesc intens la voi cei care imi faceti onoarea sa ma cititi si cu care sunt inrudit in suflet; sper din inima sa va ganditi si voi la mine si la noi toti spre a trece mai usor frumosul si beatitudinea petelor albe intr-o lume neagra!
Si in felul acesta o sa ne ajutam reciproc spre a pricepe si simti mai bine momentele unice de armonie si solidaritate spirituala in care nu poti patrunde decat cu ajutorul Sufletului Mama, care de fapt suntem noi toti, oameni si oameni fara cuvinte!
HRISTOS A INVIAT!
As vrea sa am curajul sa spun acelasi lucru si acum, dar din pacate dintr-un motiv sau altul nu o mai pot spune..nu stiu daca de vina este maturitatea varstei, prietenii, societatea inconjuratoare sau pur si simplu propria-mi prostie, dar un motiv trebuie sa existe!
Curios, imi gasesc cuvintele greu in astfel de momente confuze care ma umplu de neliniste si suspin. Mic fiind nu credeam in astfel de clipe pline de maturitate si suspans, totul parea candva genial de frumos si armonios..asa cum bine se spune timpul iti da raspuns la toate, chiar si dupa 25 de ani de activitate planetara si milioane de cicluri respiratorii, ba chiar si dupa 32 de ani de existenta cerebrala!
Am sa incerc cu toate puterile care mi-au mai ramas sa ma las patruns de simbolul Invierii si sa incerc pentru a mia oara sa devin un om intelep si spiritual, sa fiu coplesit de Biblie, de istorie a religiilor, de simbol...
Tristetea si pesimismul saracelor mele cuvinte imi alinta cumva starea de neimpacare si ma propulseaza spre alte simtiri din zenit, spre locuri unde poti spera sa ajungi doar in astfel de momente cruciale, sfinte, pline de pace si meditatie, pline de culoarea oceanului infinit si albastru, imagine idilica din constiinta tuturor, chiar si a necuvantatoarelor!
In momentul ce va urma Sambata noaptea, la hotarul dintre viata si moarte, am sa ma gandesc intens la voi cei care imi faceti onoarea sa ma cititi si cu care sunt inrudit in suflet; sper din inima sa va ganditi si voi la mine si la noi toti spre a trece mai usor frumosul si beatitudinea petelor albe intr-o lume neagra!
Si in felul acesta o sa ne ajutam reciproc spre a pricepe si simti mai bine momentele unice de armonie si solidaritate spirituala in care nu poti patrunde decat cu ajutorul Sufletului Mama, care de fapt suntem noi toti, oameni si oameni fara cuvinte!
HRISTOS A INVIAT!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)