Ma apasa nostalgia vremurilor apuse
Si sapa-n mine cratere insangerate,
Glorii si tristeti de timpul relativ rapuse
Cu lacrimi si suspine de foc ingemanate !
Cu ironie verbul a fi mi-l retraiesc,
Cat de misterios musteste amintirea..
Pe cerul negru imagini vechi sclipesc,
Reluand un film ce ma-nvatat iubirea !
N-am sa preget intrun regret si gand naiv,
Ci intro vasta si acuta implinire.
Recunoscator unui univers tardiv
De a ma naste dintr-un moft de fericire !
2 comentarii:
Te rog să vii să iei darul pregătit aici pentru minunatul răspuns de la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? Care este rostul lor? " Îţi doresc din nou numai lacrimi de fericire!
Ce frumos...minunat mod de a rasplati un grup de rataciti pe meleaguri cunoscute...buna cale de a uni sublimul trecator! Multumesc!
Trimiteți un comentariu