Padurea-I toata o risipa
Pamantul rage inspre surzi,
Distrugem un mileniu intr-o clipa…
Ce rost mai are sa te-ascunzi!
Ma dor privirile naturii
Si toate ale sale ghemuiri,
Taciunii ard crevasele padurii
Cum arde iadul in ceas de izbaviri!
Cine decide cine sa risipeasca,
Mareata mostenire a micii creaturi?
Cine-si aloca puterea sa vorbeasca,
Pe notele imensei uverturi?
Puterea-I jucarie in palma Sa divina
Si se uimeste cum toata omenirea,
Fatarnica Ii fura iluzia infirma…
S-asterne-n ceruri fara fast, mahnirea!
Cristalul mantuirii se destrama
Si mila Lui paleste in apus,
Ne amagim cu rugaciunea diafana…
Iertarea-I cruce soldatului rapus!
Cineva are sa ne judece,
Scapare avem sa cersim
Cum pacatosul cere aer sufocat de venin…
Efemer atunci avem sa ne iubim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu