Doar cobra se cambreaza fara tihna
Un fulger negru fara de simtire,
Cand altii se cufunda in odihna
Ea se repede fara de gandire!
De ce exista cobrele Isuse?
Ca sa alunge fricile aduse
De un dragon scuipand neascultare;
De a trezi mandriile rapuse!
E mult frumos si e putin
Regretul il ascund in palma;
Bradul milenar si sfantul vin,
Fericirea dintre stele sa o cearna!
As fi vrut s-ating oistea
Si totusi e departe...
Nemarginirea mea se-nclina-n noapte
Sperand mereu tot mai aproape,
De lume, de ingeri, de cer, de soapte!
Iarna, fiord-salcam ce nu mai vii
Nu mai aduci in pieptu-ti rece,
Ghirlanda de alun pentru copii…
Astept fara suflare, zapada ta ce trece!
Multe bucurii fusera,
Mult Craciun in case,
Iar in suflet ne ninsera
Cu fulgi galbeni de matase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu