Surprins de manastirea noptii

Surprins de manastirea noptii
Nu prididesc a medita…
Iadul in tangaj isi recruteaza matelotii
Pe norii beznei a zbura!

Acolo vreau sa fiu, dar poate,
Cam nazuiesc peste cultura-mi
Straina inca de pacate…
Ce multa greutate-asupra-mi!

S-avanta peste ceruri izbavirea
Sau este doar iluzia sperantei?
Pricep cu greu a ingerilor venirea
Tot amanata in favoarea minciunilor instantei!

Cea scrisa si nu cea morala;
Maligna in ereditatea sa,
Marchizul ce-si aduce fala
Uitand ca-nfrunta-ntelepciunea!

Am fost… raman copilul sortii,
Incerc a face pe desteptul!
Am levitat si-n catedrala mortii;
Patrund tot mai adanc conceptul!

Obscur se-neaca ziua-n noapte
Dezvaluind a manastirii dale,
Cat de usor ma-ndepartez dinspre pacate!
Calugar sunt, caci mi-s-arata toate!

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
Nu pare-a fi venit din ceruri...
E rezultatul fricii ce s-adapa
Din ale existentei-adanci creneluri!

Ce-mi pare special este fobie pura;
Ce caraghios ma simt acum!
Din ce luptam si ma priveam cu ura
Spre a-mi gasi inspre Olimpici drum!

Dar ce conteaza de esti tu adevarat
Sau doar imagini trecatoare in oglinzi mentale?
Pana la stele prin constiinta am umblat...
Batran ma simt de-atatea drumuri grele!

Dar tu ce crezi ca esti in adevar,
Real, imaginar sau intre ele?
Bunul simt elementar
Indeamna adevarul a se cerne!

Nuiele imi par gandurile toate...
Ce-mpletitura groaznic de-ncalcita!
Urlete izbind in soapte,
O minte de nevoi umbrita!

Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
S-a domolit la rasaritul zamislit
De Dumnezeu si noaptea cea mioapa...
Facandu-ma inca o zi intreaga fericit!