Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
Nu pare-a fi venit din ceruri...
E rezultatul fricii ce s-adapa
Din ale existentei-adanci creneluri!
Ce-mi pare special este fobie pura;
Ce caraghios ma simt acum!
Din ce luptam si ma priveam cu ura
Spre a-mi gasi inspre Olimpici drum!
Dar ce conteaza de esti tu adevarat
Sau doar imagini trecatoare in oglinzi mentale?
Pana la stele prin constiinta am umblat...
Batran ma simt de-atatea drumuri grele!
Dar tu ce crezi ca esti in adevar,
Real, imaginar sau intre ele?
Bunul simt elementar
Indeamna adevarul a se cerne!
Nuiele imi par gandurile toate...
Ce-mpletitura groaznic de-ncalcita!
Urlete izbind in soapte,
O minte de nevoi umbrita!
Tremurul, ce-l am de cand eram de-o schioapa,
S-a domolit la rasaritul zamislit
De Dumnezeu si noaptea cea mioapa...
Facandu-ma inca o zi intreaga fericit!
2 comentarii:
http://www.youtube.com/watch?v=zxXXdfHayJI
Hm, in timp ce unii considera un cantec naiv, o muzica depasita, altii isi hranesc miratele suflete din aceste ritmuri venite din alte lumi...
Superb...multumesc...
Cosa sei? Cand vom zari macar o umbra din raspunsul la aceasta arhaica intrebare vom deveni mai intelepti in cautarea iubirii noastre calauzitoare!
Ganduri numai de bine pentru tine, Noapte tacuta!
Trimiteți un comentariu