Surprins de manastirea noptii
Nu prididesc a medita…
Iadul in tangaj isi recruteaza matelotii
Pe norii beznei a zbura!
Acolo vreau sa fiu, dar poate,
Cam nazuiesc peste cultura-mi
Straina inca de pacate…
Ce multa greutate-asupra-mi!
S-avanta peste ceruri izbavirea
Sau este doar iluzia sperantei?
Pricep cu greu a ingerilor venirea
Tot amanata in favoarea minciunilor instantei!
Cea scrisa si nu cea morala;
Maligna in ereditatea sa,
Marchizul ce-si aduce fala
Uitand ca-nfrunta-ntelepciunea!
Am fost… raman copilul sortii,
Incerc a face pe desteptul!
Am levitat si-n catedrala mortii;
Patrund tot mai adanc conceptul!
Obscur se-neaca ziua-n noapte
Dezvaluind a manastirii dale,
Cat de usor ma-ndepartez dinspre pacate!
Calugar sunt, caci mi-s-arata toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu