Observ omul 2

Ma aflu in faza in care gasesc amuzant repertoriul cuvantatoarelor umane si necuvantatoarelor ”animale”; daca stau bine si ma gandesc incep a face o mare confuzie intre cele doua nestiind exact care-i una si care-i cealalta dand crezare vechiului dicton ”nu mai face pe om porc ca jignesti animalul”. Totusi constiinta, cum s-a ajuns in aceasta faza critica, cum de s-a permis si se permite decadenta sub diferite forme si la acest nivel extra liminal? Traim cu adevarat un moment critic coroborat cu multe aspecte teatrale in fata carora unii dintre noi privim tamp si neputinciosi cum ar fi cel politic sau ”e foame de bani baeti”! Foarte, foarte amuzant, am ajuns in stadiul starii in care nu ma mai poate mira nimic, absolut nimic sau poate cine stie, un meteorit inghetat si ratacit care ar lovi dintr-o mare greseala pamantul, moment dealtfel pe care-l astept de..65 de milioane de ani!! Mda, asta da minune, asta da primenire a sufletului si planetei, asta da transformare, asta da cainta, asta da scapare, asta da mana Divina, asta da Sarbatoare, asta DA..cum mai spun unii si altii! Ma intreb de unde puterea unora de a face rau in ciuda binelui si puterea altora de a indura in ciuda raului? Mare gogomanie, bizara realizare din lut sau din maimuta sau din alga a fiintei ce-si spune ”umana”; probabil Dumnezeu se afla atunci intr-o ipostaza caragialiana, respirand canicula de nedescris a marelui invatat amuzat chiar si el peste masura de sine insusi, si-ntr-un absurd frate cu inconstienta ne-a gandit pe noi, fii si fiicele Lui!? Doamne iarta-ma, cum de s-a petrecut o astfel de fapta abominabila izvorata parca dintr-o hara abdominabila de nedescris de puternica,CUM?! E, dar daca a vrut Ziditorul maica ne putem noi oare opune, putem noi oare sufla in fata puterii?! Nu, cum nu putem face niciodata nimic in fata brutalitatii infinite si a grandioasei ordini mondiale; ca o analogie Dumnezeu a fost destul de mondial, chiar tiran pe alocuri, dar sa nu invinuim ceva ce nu pricepem si sa ne concentram pe ceea ce stim deja sau mai bine zis ceea ce simtim, pana-n maduva maduvei vintrelor noastre! S-apoi am incalecat pe-o sa s-am tot sa va continui povestea mea si a dumneavoastra!

Observ omul

Observ omul din ce in ce mai profund afland lucruri noi despre ”originile” sale comportamentale, fundamentate pe educatia timpurie, parinti, ”cercurile” selecte pe unde si-a pierdut timpul. Constat intr-un regret tardiv ca dorul de fiinta inconstienta, primordiala este din ce in ce mai acut, fiinta umana in general ma refer, un dor brazdat de vesnic chin interior si dorinta dementa de a schimba omul din radacini! Utopic, juvenil, abuziv de prostesc, de necontrolat... Ma simt neputincios in fata acestei prostii fara margine ce ma impinge abuziv spre abisul abrupt al suportabilitatii mele unde nu vad scapare decat in gheena iadului, dar nu spre moarte sau distrugere prin pulverizarea eului, ci spre liniste, racoare, amuzament in interiorul focului vesnic, pace! E bine ca nu am libertate si putere divina, as fi un om crud pentru standardele mafiotului alcaponian, o masina transformata din om obisnuit care matura si arunca aproape totul, chiar pe el insusi, in urma sa gasind vacumul inghetat ce ar parea mai rau decat ce era inainte..o dilema, o contrapunere de situatii extreme nefiind bine nici alb, dar nici negru! Sunt neinpacat si total nemultumit de evolutia mea, totusi observ toate aceste aberatii care-mi macina ca o piatra grea de moara sateasca sufletul. Caut,dar ce gasesc nu-mi place, gust, dar este prea pelin, mi se ofera, dar sunt nesatisfacut, toate astea ducand la constientizarea pericolului in care ma scald : mai am doar un pic, pana la ultimul nimic. Ce ironie macabra, sunt pe cale sa gasesc ce-am cautat toata viata parand in momentul de fata ca nu mai conteaza si nu-mi mai pasa ceea ce reprezinta o pierdere cumplita pentru o cautare atat de lunga, aproape 33 de ierni... corolarul de a avea puterea sa faci ceva sau nu pare o idee straina acum, fiinta ce credea candva ca poate rasturna lumea se infricoseaza de frumoasa idee ca ar putea! Absurdul ma inconjoara la tot pasul, calea spre intelepciune aproape se incheie, revelatia o vad aproape o ating, disting deja Portile de Aur ale Cerurilor, Everestul cunoasterii de sine imi este la indemana si totusi...

http://cristeafitness.blogspot.com/

http://cristeafitness.blogspot.com/