Observ omul

Observ omul din ce in ce mai profund afland lucruri noi despre ”originile” sale comportamentale, fundamentate pe educatia timpurie, parinti, ”cercurile” selecte pe unde si-a pierdut timpul. Constat intr-un regret tardiv ca dorul de fiinta inconstienta, primordiala este din ce in ce mai acut, fiinta umana in general ma refer, un dor brazdat de vesnic chin interior si dorinta dementa de a schimba omul din radacini! Utopic, juvenil, abuziv de prostesc, de necontrolat... Ma simt neputincios in fata acestei prostii fara margine ce ma impinge abuziv spre abisul abrupt al suportabilitatii mele unde nu vad scapare decat in gheena iadului, dar nu spre moarte sau distrugere prin pulverizarea eului, ci spre liniste, racoare, amuzament in interiorul focului vesnic, pace! E bine ca nu am libertate si putere divina, as fi un om crud pentru standardele mafiotului alcaponian, o masina transformata din om obisnuit care matura si arunca aproape totul, chiar pe el insusi, in urma sa gasind vacumul inghetat ce ar parea mai rau decat ce era inainte..o dilema, o contrapunere de situatii extreme nefiind bine nici alb, dar nici negru! Sunt neinpacat si total nemultumit de evolutia mea, totusi observ toate aceste aberatii care-mi macina ca o piatra grea de moara sateasca sufletul. Caut,dar ce gasesc nu-mi place, gust, dar este prea pelin, mi se ofera, dar sunt nesatisfacut, toate astea ducand la constientizarea pericolului in care ma scald : mai am doar un pic, pana la ultimul nimic. Ce ironie macabra, sunt pe cale sa gasesc ce-am cautat toata viata parand in momentul de fata ca nu mai conteaza si nu-mi mai pasa ceea ce reprezinta o pierdere cumplita pentru o cautare atat de lunga, aproape 33 de ierni... corolarul de a avea puterea sa faci ceva sau nu pare o idee straina acum, fiinta ce credea candva ca poate rasturna lumea se infricoseaza de frumoasa idee ca ar putea! Absurdul ma inconjoara la tot pasul, calea spre intelepciune aproape se incheie, revelatia o vad aproape o ating, disting deja Portile de Aur ale Cerurilor, Everestul cunoasterii de sine imi este la indemana si totusi...