Adesea, cu cat privesc mai mult
Cel Fericit ca am privire,
Nici fericirea n-o ascult
Pierdut in gand de amintire!
Incerc enorm, dar nu pot tine
Trecutul in prezent sa cante,
Aud doar un soptit solfegiu
De-nchipuiri cu note frante!
Cum oare sa purced spre seara
Cand dialogul s-a-ncheiat de dimineata,
Si-ntreagii mintii prea gregara
Dejunul ii provoaca greata?
Sa merg eu pot, sa cant eu pot,
Sa-ndur eu pot si sa respir, asemeni;
Atatea mari minuni, dar una
Imi sangereaza printre spini cununa!
A mai trecut o zi, o noapte
Cu ce incep, ce ce termin?
Nobilul scop zaresc, dar e departe
Spre a-mi schimba al meu destin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu