miercuri, 17 iunie 2009

Privesc la stele ca inspre mii de case

As vrea sa dispar,
Fara urma, fara trecut…
Un vanticel tacut,hoinar
Ce mult in viata a vazut!

Sa dorm fara visari si griji
Uitand o viata pentru alta;
Uitand de constiinta-mi muribunda
Ce-n ceata mortii se afunda !

Lasati-ma prada furtunii
De stihii rancede si insetate,
De luni amare..parasite,
De raul din fiece noapte!

Sunt obosit ca-ntr-un razboi
Cand un cosmar ucide visul…
Cand bomba face taraboi,
Iar mortul face pe ucisul!

Empatizez imens cu cel Atlas,
Vointa de putere in splendoare,
Din infinitele milenii in genunchi ramas
Privit de muribunzi ca mine cu stupoare!

Cum neclintit priveste fix in constiinta,
Fiinta detasata si umila;
Ma mangaie cu modesta-i biruinta,
Si ma zdrobeste c-o multumire cam senila!

Si cata umezeala imi patrunde-n oase
Si cata saracie imi sapa in suflet…
Privesc la stele ca inspre mii de case
Si imi reneg nestapanitu-mi urlet!

Niciun comentariu: