Dumnezeu a creat acest pamant viu si perfect in echilibrul sau pentru ca noi sa avem in mod simbolic unde sa ne intoarcem! Ca o gura uscata si insetata vesnic el inghite in mod paradoxal tot ceea ce naste, creeaza si educa. Imi imaginez pamantul ca o bunica, care plina de netarmurita compasiune si in cea mai sincera iubire ne primeste inapoi in bratele sale muncite, calde si protectoare...aceleasi brate care cu foarte putin timp cosmic in urma ne-au lasat sa gustam o clipa din mireasma sa erudita, viata!
Noi suntem atat metafora cat si energie pentru batranioara noastra Gee; ea a fost nascuta cu mult inaintea umanitatii si va dainui mult dupa plecarea noastra la ceruri!
Pamantul imi pare inteligenta suprema, refoloseste orice, in orice cantitate si ma incred cu putere in el atunci cand vad pe OM incercand sa-l distruga : cu cat va inghiti mai multa mizerie si energie negativa cu atat va fi mai puternic si mai armonios cu sine si cu semenii sai, caci nimic nu poate clinti Creatia care ne-a creat pe noi! Cand am sa ating apogeul suflarilor mele s-am sa contribui si eu cu-n graunte de energie la crearea unei noi vieti am sa inteleg cu adevarat Pamantul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu