Orice fiinta de pe aceasta planeta, in aceasta viata, trebuie sa-si permita luxul de a fi fericita..mai ales fiinta umana! Este dreptul nostru de capatai si principalul imbold de a merge mai departe si a respira oxigenul , licoarea sfanta a lui Dumnezeu!
Gandind la toate acestea ma visez pasind intr-o mare portocalie, vorbind cu ea, rugand-o sa se lase invadata de mine, atinsa de mine..schimbadu-si forma ei perfecta pentru mine! Ce minunat, stropi de culoarea soarelui in apus oceanic se vor scurge de pe mainile puternice, de pe fata-mi radiand a multumire, de pe sufletul meu prea melancolic si prea ascuns de frumos si bucurie!
Platoul inspumat va inghiti totul in nuanta sa matura si calda, toata flora si fauna marina, toata reflexia cereasca din noapte sau din zi, tot ce-l atinge sau doar ii vorbeste, totul...
Seara vine iute si o data cu ea marea portocalie isi dezvaluie adevarata ei natura. Fiintele nocturne se inalta din adancuri cautand cu diperare aer, cautand cu privirea luna, soarele noptii! Corpuri intunecate si tacute se ridica de la suprafata apei si o data cu ele rauri imense portocali se scurg pe suprafata lor..ce spectacol grandios!
O imensa imitatie de magma subcontinentala se asterne la picioarele mele, iar portocaliul misterios care-a inghitit toata natura imi permite luxul de a fi fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu