Inca imi amintesc de visul care anima sarbatoarea sfanta a Pastelui. Doamne cat de frumos era, cu cata lumina intampinam aceasta noapte, cata lumina...Invierea, pe care nu o intelegeam bine atunci si nici acum pe de-a-ntregul, ma ducea in lumea magiei biblice si ca orice poveste dintr-o vechime de nedescris imi umplea inima si farama de suflet cu spirit, cu spirit adevarat, nemuritor, neprihanit, imi umplea inima cu Dumnezeu!
As vrea sa am curajul sa spun acelasi lucru si acum, dar din pacate dintr-un motiv sau altul nu o mai pot spune..nu stiu daca de vina este maturitatea varstei, prietenii, societatea inconjuratoare sau pur si simplu propria-mi prostie, dar un motiv trebuie sa existe!
Curios, imi gasesc cuvintele greu in astfel de momente confuze care ma umplu de neliniste si suspin. Mic fiind nu credeam in astfel de clipe pline de maturitate si suspans, totul parea candva genial de frumos si armonios..asa cum bine se spune timpul iti da raspuns la toate, chiar si dupa 25 de ani de activitate planetara si milioane de cicluri respiratorii, ba chiar si dupa 32 de ani de existenta cerebrala!
Am sa incerc cu toate puterile care mi-au mai ramas sa ma las patruns de simbolul Invierii si sa incerc pentru a mia oara sa devin un om intelep si spiritual, sa fiu coplesit de Biblie, de istorie a religiilor, de simbol...
Tristetea si pesimismul saracelor mele cuvinte imi alinta cumva starea de neimpacare si ma propulseaza spre alte simtiri din zenit, spre locuri unde poti spera sa ajungi doar in astfel de momente cruciale, sfinte, pline de pace si meditatie, pline de culoarea oceanului infinit si albastru, imagine idilica din constiinta tuturor, chiar si a necuvantatoarelor!
In momentul ce va urma Sambata noaptea, la hotarul dintre viata si moarte, am sa ma gandesc intens la voi cei care imi faceti onoarea sa ma cititi si cu care sunt inrudit in suflet; sper din inima sa va ganditi si voi la mine si la noi toti spre a trece mai usor frumosul si beatitudinea petelor albe intr-o lume neagra!
Si in felul acesta o sa ne ajutam reciproc spre a pricepe si simti mai bine momentele unice de armonie si solidaritate spirituala in care nu poti patrunde decat cu ajutorul Sufletului Mama, care de fapt suntem noi toti, oameni si oameni fara cuvinte!
HRISTOS A INVIAT!
2 comentarii:
... Este noapte încă... cerul e senin şi plin de stele,
Petru, undeva, mai plânge amărât, cu lacrimi grele,
la mormânt glumesc soldaţii,
luna scapătă spre mare,
Dar deodată-un fulger cade,
flăcări tot văzduhul pare
şi,-mbrăcat în foc şi raze,
un arhanghel se coboară,
sar peceţile-ntr-o parte,
piatra-n altă parte zboară,
ca trăzniţi cad păzitorii, tremurând pierduţi de frică,
– CU IISUS BIRUITORUL VIAŢA NOUĂ SE RIDICĂ!
E mormântul GOL, căci Domnul înviat-a cu mărire,
NE-A SCHIMBAT ÎNTUNECIMEA PE VECIE-N STRĂLUCIRE,
A-nviat Mântuitorul, pus alăturea cu furii,
s-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.
Fost-a judecat de lume,
Cruce grea I-au dat să poarte,
cuie I-au bătut în palme,
răsplătitu-L-au cu moarte,
pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceţi în cale,
ÎNSĂ N-AU PUTUT S-OPREASCĂ SLAVA ÎNVIERII SALE!
CÂŢI nu s-au luptat de-atuncea
să-L îngroape sub vreo glie
şi peceţile să-I pună iar deasupra, pe vecie!
– Însă CHIAR DE-A FOST pe Cruce
şi-apoi pus sub piatră rece,
chiar de-au început călăii plini de fală a-şi petrece,
– CÂND EI NICI GÂNDEAU,
ATUNCEA au rămas cu toţi de-ocară:
DE SUB LESPEZI RĂSTIGNITUL TOTDEAUNA IESE-AFARĂ!
Au fost mulţi şi fi-vor încă cei ce să-L omoare cată,
dar, închis să-L ţină, NIMENI n-o să poată NICIODATĂ,
că nu-i om
şi nici putere să-L îngroape PE VECIE,
El, IISUS BIRUITORUL,
BIRUIE MEREU ŞI-NVIE!
autor Traian Dorz
Fie ca lumina Învierii să ne aducă în suflet bucuria mântuirii!
Frumos...
Multumesc...
Ma intreb adeseori de ce ii caut pe cei vii printre cei morti?Pentru ca doar Ei mi-au ramas drept Invatatori!
Cantecul spune ca tot ce naste infloreste si tot ce moare putrezeste...imens de cinica concluzie a existentei, din pacate adevarata!
Cine a inteles aceste cuvinte a inteles cine este!
Noapte frumoasa!
Trimiteți un comentariu