La hotarul dintre viata, moarte si dincolo de moarte

Teribila actiune a bolii si a suferintei te aduce intr-o stare dincolo de moarte, dincolo de ce stii si ce visezi sa stii. Nimic nu este mai profunt daunator vietii decat periclitarea grava a sanatatii, atat fizice cat si mentale. Tot ceea ce ai crezut ca poti sau ca-ti este accesibil se naruie intr-o clipita si tot ce ramane este lupta surda si primara impotriva bolii care te macina ca falcile curioase ale Marelui Alb!
Sentimentul neputintei ce te imbratiseaza strans la pieptul sau devine insuportabil, el declansandu-se ca o ofensa adusa puerilitatii gandirii tale si crezului tau in puterea tineretii tale. Iti trebuie mai mult decat vointa sa strabati acest labirint satanic, iti trebuie un refugiu mental total independent, un univers in alt univers, o dimensiune a eului paralela cu cea harazita si cunoscuta, un nucleu impenetrabil in constiinta ca o planeta evolutiva!
Acum pot spune impacat ca cel mai mare dusman al fiintei umane este propriul sine, propria persoana si pana nu ajungi la un compromise armonios cu tine insuti nu vei putea in veci sa te ridici din propria cenusa. Trupul si mintea umana sunt ca o banca perfida, te poate ridica la ceruri cu imprumuturi mincinoase si fara acoperire sau te poate baga in pamant la fel de subit, dand dovada de o insensibilitate sora cu vidul. Partea noastra de vina exista, dar are putina importanta asa cum putina are si asa zisa noastra decizie; cand presiunea devine coplesitoare cedezi ca o ramurica uscata bine de soare si de vant!
Sa luam aminte la slabiciunile noastre si sa nu ne hazardam in ideea ca trupul si sufletul nostru sunt ale noastre, sunt accesibile noua si devotate noua; mai avem mult pana la acest ideal. Pana atunci insa ar trebui adusa multa `rugaciune` fiintei noastre, mult respect si consideratie, iar cand Ea ne spune ceva sau mai degraba ne sopteste sa fim cu luare aminte si sa ciulim toate simturile in intregime..caci poate fi ceva legat de moarte, viata sau dincolo de moarte…