Crezul, crezut de mine acum vremuri
Imi mangaie credinta-n el,
Este iubire cum a fost
C-o neclintire de otel!
Perfectul este la prezent
O inaltare de privire
Spre nemilosul indecent
A dragostei frumoasa nemurire!
Nu inteleg, nu pot gasi
Si nici nu vreau nemarginirea,
Ma multumesc cu a sopti
Ce gusturi are fericirea!
De prea mult bine lumea
Se va opri in loc odata
Sa-si traga rasuflarea-ntretaiata,
Caci dragostea sugruma dorinta adulata!
Oricum, mai este mult pana departe
Si nici nu vreau sa pot ajunge,
Sfarsit si inceput de carte
Un ochi zambeste, altul plange!
Valul, de ceata si simtire
De dor si diafan trecut,
Sa il ascund de-a ta iubire
Nu mai incerc ca la-nceput!
Vad clar acum, disting
Din haos fara frontiere,
O mare teama imi inving...
Sunt intelept prin Eu-ti mangaiere!
Cotloane de mister, melancolii,
Asez ofranda pe-al tau suflet!
Parasesc elizeele campii...
Revin la dragoste printre cei vii!
Nu e sfarsit, nu-i inceput,
E totul un vacum spatial,
Cat te iubesc este stiut..
Cat ma iubesti e colosal!
.........sotiei mele..............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu