MA UIT LA MINE CONFUZ

Desi varsta mea devine usor,usor venerabila imi vine din ce in ce mai greu sa recunosc inutilitatea mea pe aceasta planeta si mai mult, incapacitatea de a intelege scopul si viata insasi! In mod caraghios visul meu de a deveni intelept ma conduce spre cea mai incalcita retea de ganduri din cate mi-am imaginat, neputand nici cel mai performant procesor N.A.S.A sa-mi descalceasca miliardele de noduri Gordiene ce-mi inhiba gandirea in fiecare secunda..in fiecare moment sinapsal..Stiu la fel de bine ca si dumneavoastra ca acest mod fatidic de a filosofa viata nu duce la nimic bun, din contra si totusi nu ma pot abtine, ca un val furios ce izbeste la nesfarsit stanca neclintita, stoica, pur si simplu nu se poate abtine! Gasesc frumosul din ce in ce mai greu, dar cand il aflu imi umple inima si adancul sufletului cu atata bucurie pura, feerica, asa cum mi-l umplea pe la inceputuri cand intrezaream nuantele fericirii si gandeam totul la superlativ, la infinit, la viteza luminii! Nimic nu s-a schimbat in ultima suta de ani sau in ultimul mileniu, nu poti astepta calea sa ti se astearna de la ea putere sau de la altii, ai nevoie de propria cale, unica care se daltuieste cu truda in granitul vietii. Totul se reduce la o vointa de otel si o dorinta teribila de a fi fericit, de a iubi si a fi iubit, de lipsa de egoism pe cat posibil si receptie maxima la sensibilitate, altfel este imposibil in ziua de astazi sa te autodescoperi si sa te implinesti, cum era si-n ziua de ieri, cum va fi intotdeauna de-a pururi! Ma plang destul de mult in ultima vreme, iar autocompatimirea imi joaca feste de dimineata pana seara; asa sunt eu de treizeci de ani incoace, ma impiedic de propria-mi prostie si frica luand-o de la inceput cu energii noi, nestiute, se pare ca asa functionez. Ce caraghios! Cu toate astea m-am saturat sa-mi tot fie mila de mine, suturile in fund la mine nu functioneaza nefiind pasi inainte..Din pacate fara disciplina pe care mi-am educat-o in parte si-n parte inexistenta nu sunt nimic, nu ma pot echilibra decat prin dezechilibru tinzand spre o exagerare sau alta! Totul ori nimic! Imi amintesc de un muncitor extrem de lenes care cand il apuca vrednicia producea mai mult decat toata fabrica primind bonusuri de presedinte, din care motiv i s-a cerut brutal si-ntre patru ochii sa devina lenes la loc, asta ca o mica parte a comediei vietii! Constanta vietii imi lipseste pentru moment trebuind sa ma multumesc cu putinul directiei sinusoidale dictata cand de bioritm, cand de disciplina, niciodata de ratiune pura! LA MULTI....