luni, 3 ianuarie 2011

MA UIT LA MINE CONFUZ

Desi varsta mea devine usor,usor venerabila imi vine din ce in ce mai greu sa recunosc inutilitatea mea pe aceasta planeta si mai mult, incapacitatea de a intelege scopul si viata insasi! In mod caraghios visul meu de a deveni intelept ma conduce spre cea mai incalcita retea de ganduri din cate mi-am imaginat, neputand nici cel mai performant procesor N.A.S.A sa-mi descalceasca miliardele de noduri Gordiene ce-mi inhiba gandirea in fiecare secunda..in fiecare moment sinapsal..Stiu la fel de bine ca si dumneavoastra ca acest mod fatidic de a filosofa viata nu duce la nimic bun, din contra si totusi nu ma pot abtine, ca un val furios ce izbeste la nesfarsit stanca neclintita, stoica, pur si simplu nu se poate abtine! Gasesc frumosul din ce in ce mai greu, dar cand il aflu imi umple inima si adancul sufletului cu atata bucurie pura, feerica, asa cum mi-l umplea pe la inceputuri cand intrezaream nuantele fericirii si gandeam totul la superlativ, la infinit, la viteza luminii! Nimic nu s-a schimbat in ultima suta de ani sau in ultimul mileniu, nu poti astepta calea sa ti se astearna de la ea putere sau de la altii, ai nevoie de propria cale, unica care se daltuieste cu truda in granitul vietii. Totul se reduce la o vointa de otel si o dorinta teribila de a fi fericit, de a iubi si a fi iubit, de lipsa de egoism pe cat posibil si receptie maxima la sensibilitate, altfel este imposibil in ziua de astazi sa te autodescoperi si sa te implinesti, cum era si-n ziua de ieri, cum va fi intotdeauna de-a pururi! Ma plang destul de mult in ultima vreme, iar autocompatimirea imi joaca feste de dimineata pana seara; asa sunt eu de treizeci de ani incoace, ma impiedic de propria-mi prostie si frica luand-o de la inceput cu energii noi, nestiute, se pare ca asa functionez. Ce caraghios! Cu toate astea m-am saturat sa-mi tot fie mila de mine, suturile in fund la mine nu functioneaza nefiind pasi inainte..Din pacate fara disciplina pe care mi-am educat-o in parte si-n parte inexistenta nu sunt nimic, nu ma pot echilibra decat prin dezechilibru tinzand spre o exagerare sau alta! Totul ori nimic! Imi amintesc de un muncitor extrem de lenes care cand il apuca vrednicia producea mai mult decat toata fabrica primind bonusuri de presedinte, din care motiv i s-a cerut brutal si-ntre patru ochii sa devina lenes la loc, asta ca o mica parte a comediei vietii! Constanta vietii imi lipseste pentru moment trebuind sa ma multumesc cu putinul directiei sinusoidale dictata cand de bioritm, cand de disciplina, niciodata de ratiune pura! LA MULTI....

8 comentarii:

Dana spunea...

Superba analiza! Acum iti doresc sa treci la pasul urmator...ala care pare imposibil de unul singur. Doamne, ajuta! Bucurie!

Anonim spunea...

Freamata padurea, lacul se sparge de mal
Striga doar vantul, privirea-ti cuprinde un val
Aluneca soapta in umbra mai rece
Te caut in vremea ce trece.


Ajung sa cuprind focul in palme
Cu tine prin ziduri mai calme
Tot arde zborul de-un vis
In ochi prin tacere trimis.

Jack Aka Nicolae Cristea spunea...

Accept acceptarea-mi risipa
Pe valuri de noapte sadesc,
Arbustul ce naste doar frica cumplita;
Ce simplu regretul hranesc!

Culoare, dar fara pretentii
Apare sub clarul divin,
Sarace sperantele vietii;
Iubeam pitorescul pelin!

Multumesc ca ma cititi! Ce bine este sa fii auzit! Bucurie tuturor!

Anonim spunea...

Nu poti sa te ascunzi in infinit
Cand gingasia te alearga,
Nu poti sa spui c-ai adormit
Cand amintirea iti e draga.

Jack Aka Nicolae Cristea spunea...

De am putea opri trecutul
In hamuri sa il priponim,
Sa nu mai sece mintea noastra
De tot frumosu” ce-l mintim!

Sa nu mai cearna din prezent
Misterul cetii viitoare
Ce-mi musca nervii indecent
Regretelor naucitoare!

Doamne ajuta tututror!

Anonim spunea...

Trecutul nostru zamisleste
Doar clipa de creatie
Aprinde mintea ce traieste
Pe-un nor ascuns in divinatie.

Jack Aka Nicolae Cristea spunea...

Rapsod al timpului orchestra
Imi chem ostirea de regrete,
Ma rade ploaia cea rupestra
Si toate crengile cochete!

Dar nu, nu pot cinsti matura
Si scumpa-dulce armonie,
Cum de pe trup arunci velura
Ca dragostea, din inima-ti pustie!

Bucurie..Odihna..Sensibilitate

Anonim spunea...

Astazi sufletu-ti ascult
Maine stiu ca adierea
Dintr-un straniu de prea mult
Sta sa mangaie tacerea.

Pace...