joi, 21 mai 2009

Gand3

….pulsul fetei ce ma privea bland din ecranul videofonului ajungea pana la mine intr-o vibratie de nedescris, era omniprezent in intreg organismul meu de pilot spatial greu incercat. Nu ma puteam controla, fiinta draga de dincolo de unda radio imi electriza pielea si muschii de parca ar fi fost la mai putin de un milimetru de mine, chiar mai putin; nu spunea nimic, dar ii sesizam si ii sorbeam nebuneste respiratia accelerata si valurile continue ce-i umpleau pieptul. De-ar fi putut, s-ar fi teleportat intr-o secunda sa ne incatusam in bratele tremurande, dar asta ar fi insemnat moartea, caci teleportarea este pedepsita in mod capital, dar si asa ar fi meritat, offff, cat ar fi meritat!!!! Transmisia ajunsese la final, datoria ne chema doar pentru ea, egoista, si s-a interupt…Intorcandu-ma-n modulul spatial, radiind doar fericire, mi-am notat asa in notebook: `am avut parte de cea mai superba declaratie de dragoste din viata mea de 200 de ani acceptati.` Multumesc, ingerul meu pazitor!

Niciun comentariu: