Gand5

…privesc inmarmurit singuratatea pustiului ce ma precede si zambesc: - Nu poate fi decat o noua incercare, un nou test, nu-I asa Doamne???..dar nimeni nu-mi raspunde ironiei, sunt singur cu pietrele cenusii din jur, cu praful stelar adunat intre ele. Curbura orizontului imi alinta privirea. De ce cred oamenii ca fericirea nu exista? Imaturitatea lor sentimentala imi provoaca neliniste, dar si pace deoarece ma consider norocosul privilegiat, strainul suprem de ghinion. Ultimul Mohican al inimii fierbinte si strapunse de Cupidon, un vechi prieten al planetei mama!!! Un cuvant ar fi de ajuns sa ma-ntorc acasa, dar mai zabovesc un secol, caci distanta intotdeauna mi-a provocat apropiere..