Eram singure. Ne plimbam printr-o mare de asfalt fierbinte si neprimitor. Umbra umbrelei prietenei mele abia daca imi racorea coada, iar ea, mai inalta cu vre-o trei cozi de pisica decat mine, isi misca alene piciorusele obosite prin aceasta caldura uscata emanata parca din vatra pamantului.
Si cum ne tineam noi de urat una alteia incepu a ploua usor din inaltul cerului, de parca mi-ar fi auzit ruga miorlaita de pui de mata vargata, neam cu tigrii cei mari si puternici care ne asteapta sa ne intoarcem in Africa sau in Asia sau intr-o zona cu foarte mult verde parca, asa cum de multe ori aminteste prietena mea. Ne-am bucurat enorm de umezeala care aduce viata pe pamant de mii de ani, chiar mai inainte decat toate cele noua vieti ale mele si am ramas spectatoare intru binefacerea ploii!
Nu a durat mult, dar a fost de ajuns pentru a ne imbujora si binedispune si..
- Mura, ma aud strigata, ce noroc pe noi draga mea micuta sa avem parte de ploaie pe canicula asta si ce ma bucur ca toti au fugit pe sub copaci, iar noi am ramas singurele asa cum ne place!
Si ma lua si ma smotoci bine si ma mangaie pe burtica asa cum imi place, mai ales cand vine ora de culcare si trebuie sa ne odihnim, ca maine o luam iar de la capat cu plimbarile si cu joaca fara sfarsit. Cu toate astea ramasei ca trasnita cand am vazut o alta pisicuta mica si vargata tot din neamul tigrilor cum ma priveste ingandurata din fundul lacului adus de ploaie. Parea tot un pui ca mine, cu coada ridicata, ochii albastri si ingandurati tinand-o de mana pe cine credeti? Pe Ariana, prietena mea cea mai buna..
Nu se clintea, doar ma pironea cu o privire un pic mirata de prezenta noastra acolo ; dar intr-un tarziu mi-am dat seama ca norii imi oferisera in dar, pentru ca sunt cuminte si destul de putin miorlaita in comparatie cu alte surate d-ale mele, o sora geamana din zona cu mult verde de care Ariana imi povesteste adeseori.
- Putem sa o luam cu noi acasa, mieunai suav cu ochisorii setati pe functia `fa ca mine sau ma sinucid` inspre prietena mea, insa nu stiu din ce motiv ea statea pe vine gratios si culegea o perla pe care am vazut-o abia atunci, pesemne tot un dar vrajit venit de peste mari si tari cu picaturile de ploaie!
- Mura, Mura, draguta mea prietena, cat de mult semeni tu cu aceasta perla ce mi-a cazut de la umbrela de soare a mamei, haide acum sa mergem caci ploaia tocmai ce-a stat si nu vreau sa ajungem fleasca acasa ca intotdeauna dupa o ploaie..si rade zgomotos ca o margareta in bataia razelor solare!
Cu greu imi iau ramas bun de la ruda mea ce inca ma pironeste cu privirea din lacul ce deja a inceput sa se evapore..si odata cu asta ploaia isi i-a inapoi imaginea solitara ce a venit in zbor cu ea lasandu-ma singura cu Ariana si cu inocentele noastre de copii liberi si fericiti!
Chiar si acum, dupa ani si ani de la acea intamplare, cand am devenit o pisica mamica in toata firea, iar Ariana are doi pui ce doarme si se joaca cu ai mei, inca mai am in suflet imaginea inocenta a doi copii care printr-o simbioza fericita a vietii si-au imaginat intr-o zi ca primesc daruri miraculoase de la ploaie si ca cerurile aud ruga celor la nevoie trimitandu-le povesti printre stropii de ploaie si curat va zic voua :
- De am fi macar a zecea parte cuprinsi de fericirea si avantul acelor clipe rupte de timp si tot am detine imens suflet in maturitatea noastra cotropitoare! Noapte buna, copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu