Visele imi joaca feste..
Ma simt furtuna ce anima marea,
Ma pierd in vechea mea poveste
Sa-mi pot alunga disperarea!
De cat am idealizat trairea
Nu mai disting de-I somn sau realitate,
Cat de feeric imi luceste iar privirea
Cand ma disting mai mult de jumatate !
Imi este frica sa mai sper;
Sunt norocosul cel mai trist…
Ma joc cu infinitu-ntr-un ungher;
Devin fara de veste : hazardul-autist!
Aceste trepte care urca in eter
Si imi arata mie calea dreapta,
Ma desfata prin Babilonul efemer,
Etajele lasand in urma cate-o soapta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu