remember...

Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas

remember...


http://www.youtube.com/watch?v=tmzoN_afPGk&feature=BFa&list=AVTGnpyrBl25wsGaT9grt2tZLJFYKJRITW&lf=list_related

Dimineata inger, seara demon

Cautam, insusim apoi dormim
Asteptand in somn raspuns,
Dimineata iarasi in graba risipim
La mari nevoi pana seara ajuns!

Ciclul veseliei rade de noi;
De unde? Inspre ce?
Supravietuim gasind mereu nevoi,
Sfarsind in scopul care nu mai e!

Gandeste pozitiv fiinta
Si lasa restul in odihna!
Ignoranta imi pare azi stiinta,
Iar vorbele goale n-au tihna!

Arta se naste eroic
Din multa truda si durere!
Eternitate prin cuvinte?
Doamne, Nichita, geniala parere!

Dimineata inger, seara demon,
Dimineata inger iara,
La multe cazne imi supun trecutul
Esuand in pustia-mi colosala!

Linistea sufleteasca, cea dintai iubire,
Cea mai mare…
Facand, orice, sa tinzi spre fericire,
Spre pasiuni, spre soare…

Adormind, ma trezesc cu adevarat

Adormind, ma trezesc cu adevarat,
Caut demonul ce striga,
Sapa, stoarce si distruge
A civilizatiei veriga!

Noi suntem lipsa naturii
Valul intre evolutii,
Raul cersit sa topeasca
Omul pacatul virtutii!

Sunt treaz visez
Si dorm traind
Ce se termina doar incepe,
Perceptii tinere palind!

Corabia de colo-colo,
Cine-o mana inspre mare?
Malul este o furtuna
Constiinta-mi o stramtoare!

Slabiciunii-I caut pricina,
Dar chiar eu sunt slabiciunea;
Dincolo ma duc degeaba;
Dumnezeu are minunea!

Nu sunt preot, dar mi-as dori

Chiar daca numele nu-mi e strigat
Din valea plangerii celeste,
Eu tot indur imens oftat…
A pacatosilor imensa zester!

Putere mare vrem cu totii,
Dar oare stim ce e puterea?
Cum poate mintea noastra mica
Sa faca pace cu durerea?

Ce stie omul ce creat
Imita doar Dumnezeirea?
La pieptul geeii alaptat
Nu-I poate mosteni iubirea!

Desi prin codul sfant ne nastem
Ca si scanteie din intreg,
Nu ne ramane decat ura!
E prea putin ca sa-nteleg.

Doresc ca muntele spinare
Racoare-n suflet sa ofer,
Ca buciumul sa sun cu jale
Cel strigat mandru-efemer!

Sa ma cuprind, sa va cuprind,
Pe toti in pumnul plin de stele
Soptind luminii ce aprind :
Rasai artar printre nuiele!

De-oi face rau, dar poate bine
Accept o judecata sfanta,
Decat ca om plin de rusine
Sa-ndur minciuna mea carunta!

Haosul naste tacere;
Mister curat, divin, teluric…
Fara intentii cu durere
Si dulcea premeditare!

.........................................

Apune sau rasare existenta?
O notiune de nuanta...
Acum un soare bland s-arata
La pranz devine demon, nu speranta!

Ca valul sacru ne inghite
Ne trage inspre lumi straine,
La inceput un vis promite...
Noi suntem zeii in destine!

Fara sa-mi pese nici de mine
Umbream pamantul si goneam,
Acum umbresc la fel, dar mi-e rusine
Faceam nimic si timp aveam!

Sa scotocesc n-o fac si totusi
Ma redescopar din nimic,
Sunt norocos ca nenorocul
Ma face sa gandesc un pic!

........................

Cuvintele, corul de vibratii calatoare,
Vestesc navalnic inceputul...
Tot ce-i intrebare moare:
Minunat sopteste cunoscutul!

Sa am acces in lumi ciudate?
Doresc s-ajung si frica-mi este!
Imi par aici, dar sunt departe,
Cum le atingi devin poveste!

Tot ce stim si stim degeaba
Sensuri multe ne ascunde,
Impietrita-n munte sade baba,
E banal s-ajungi, dar unde?


...va urma...

.................

Cel mai usor devii ca ei
O plina glorie neinteleasa,
Dar daca-i intorci pe dos
Gem de prostie aleasa!

Netrebnici cu totii suntem
Unii mai putin ca altii,
Peste dincolo ce realizam;
Putini sunt in adevar inaltii!

Cum imbin eu fraze prelungite
Nu cata a intelege,
Sensuri greu mestesugite
Tu incearca a culege!

Va urma...

Mai glumim si noi

Motivul pentru care scriu?
Un nou limbaj de programare;
Din bitii ce ma ard de viu
S-amuzament asezonare!

Pe divan, pisicii miorlaiti
Sunt ghem comun cu leii de carton;
Curgand inert ca noii biti
Prin jgheabul prostiei...semanand cu un sopron!

Gradinita de ”maturi”
Din secta ”bula clasa-II-a”
Grohaie multiple uverturi:
N-am mai trecut o data de a IX-a?!

Va urma...

Cel Fericit ca am privire

Adesea, cu cat privesc mai mult
Cel Fericit ca am privire,
Nici fericirea n-o ascult
Pierdut in gand de amintire!

Incerc enorm, dar nu pot tine
Trecutul in prezent sa cante,
Aud doar un soptit solfegiu
De-nchipuiri cu note frante!

Cum oare sa purced spre seara
Cand dialogul s-a-ncheiat de dimineata,
Si-ntreagii mintii prea gregara
Dejunul ii provoaca greata?

Sa merg eu pot, sa cant eu pot,
Sa-ndur eu pot si sa respir, asemeni;
Atatea mari minuni, dar una
Imi sangereaza printre spini cununa!

A mai trecut o zi, o noapte
Cu ce incep, ce ce termin?
Nobilul scop zaresc, dar e departe
Spre a-mi schimba al meu destin!

IADUL, IN VERSIUNEA LUI NICOLAE CRISTEA

O zi obisnuita din an ca toate zilele fierbinti sau reci, plicticoase sau productive din an. Ma trezesc! Ce poate fi mai frumos, mai placut decat trezirea din somnul dulce si odihnitor din care mare atentie, puteai sa nu te mai trezesti!..dar uite ca eu am facut-o, maree minune! Sunt performer in sport de cand ma stiu la un nivel destul de inalt zic eu, cum ii zice domnule? Mare Maestru, asa. Bine, gurile rele spun ca ”se putea si mai bine” sau totusi, puteai fi Mr. Olympia si intradevar : nu sunt! Dar cum mai spun eu cu alti cativa cateodata fiecare cu ”performanta” sa! E destul de greu cu sportul practicat de 25 de ani incoace riguros, disciplinat, mai putin cu chiulangeala si cu destule sacrificii la activ, dar iarasi ne laudam cu spor sa lasam masca pe popor si nu-mi prea sta-n caracter ;) !
Ca sa nu o mai lungim la infinit intr-o compunere realista, dar care plictiseste pe multi, mai ales pe cei mai indisciplinati in viata pentru care o noua zi mai vad dansii ce le aduce, deci nemaiprelungind suspansul devenit dintr-o data chiar si pentru mine diafan de neinteresant am sa va dezvalui o parte destul de consistenta a IADULUI pe acest pamant pentru cel in cauza : DIETA ALIMENTARA COMPETITIONALA!
Ea se intinde pe parcursul a 10 saptamani(acum mergand la Europene in acest interval mi-am organizat-o) scazand la alte Competitii la 4-5 saptamani, in felul acesta prima zi de inceput de dieta competitionala devenind din zi obisnuita zi infernala, ziua cand incepe pentru mine : Iadul pe pamant!
In afara faptului ca-ti afecteaza intr-o masura variabila viata personala, sociala si alte vieti existente este o munca Sisifica care nu pregeta sa inceteze vreodata si care nu da semne ca s-ar obisnui cu tine, iar tu cu ea nici atat! Cu toate astea dragii mei nu ma pot abtine, sportul usor sado-masochist pe care-l practic ma cheama la el de fiecare data ca o meduza vrajita ce te pietrifica-n privirea ei reptiliana si mai rau decat atat jocul si chinul Competitional devenind delirante! Nu vreau sa exagerez sau sa ma laud cum o fac de obicei, dar eminamente nu ai cum sa intelegi o iota din ce-ti scriu acum daca nu ai trecut macar o data prin dementa unei diete alimentare stricte intinse pe parcursul a minim 8 saptamani si mentionez : STRICTE! Continui ideea care va revolutiona Piramida lui Maslow ;) si va spun atat : cel mai puternic ingredient al fiintei umane este MANCAREA! Ea da cea mai puternica dependenta, iar lipsa ei te inebuneste pur si simplu (exceptanad aici bineinteles alcoolismul anonim de grad maxim si stupefiantele, vicii morbide ; compatimesc sincer pe cei care le au), dar noi vorbim aici de necesitati ale majoritatii, deci cu alte cuvinte a normalitatii noastre!
Mancarea pare cea mai buna mama de pe pamant (in realitate cea mai terifianta scorpie care te sapa mai rau ca oricine..pe la fata ) , la ea te vei intoarce mereu cu mare drag sa te linisteasca si sa te compatimeasca, sa te primeasca in ghearele ei de condor hamesit hranindu-te regulamentar, umplandu-ti absolut orice gol ai avea dumneata: fizic, dar mai ales psihic. Cum stim cu totii marea problema a secolului XXI fiind stresul pe fond nervos facem toate bolile si suferintele posibile inclusiv mancatul fara sa ne fie foame..fizic!
Avand in vedere cele spuse mai sus eu fac asta de 20 de ani ; la inceput pentru ca imi placea provocarea, trupul sculptat si competitia, iar acum pur si simplu..nu ma pot abtine ; totusi sa nu faceti greseala de a crede ca imi este mai usor acum sau ca pentru mine e o bagatela. NU, este un IAD, fiecare secunda ma ucide si ma duce mai aproape de ce visez : un trup mai proportionat si frumos, un Titlu, glorie poate si nu in ultimul rand echilibru si randament psihic! Pentru ca va spun voua acum, pana nu treci prin anumite incercari si mari greutati ale vietii nu ai sa intelegi placerea si frumosul adevarat, niciodata ; pur si simplu nu ai capacitatea sa apreciezi si sa respecti valorile existentei tale!
Ne auzim peste 4 saptamani, cand aceasta frantura de iad se va termina, sper cu bine! Multe ”succesuri”!

Crezul, crezut de mine acum vremuri

Crezul, crezut de mine acum vremuri
Imi mangaie credinta-n el,
Este iubire cum a fost
C-o neclintire de otel!

Perfectul este la prezent
O inaltare de privire
Spre nemilosul indecent
A dragostei frumoasa nemurire!

Nu inteleg, nu pot gasi
Si nici nu vreau nemarginirea,
Ma multumesc cu a sopti
Ce gusturi are fericirea!

De prea mult bine lumea
Se va opri in loc odata
Sa-si traga rasuflarea-ntretaiata,
Caci dragostea sugruma dorinta adulata!

Oricum, mai este mult pana departe
Si nici nu vreau sa pot ajunge,
Sfarsit si inceput de carte
Un ochi zambeste, altul plange!

Valul, de ceata si simtire
De dor si diafan trecut,
Sa il ascund de-a ta iubire
Nu mai incerc ca la-nceput!

Vad clar acum, disting
Din haos fara frontiere,
O mare teama imi inving...
Sunt intelept prin Eu-ti mangaiere!

Cotloane de mister, melancolii,
Asez ofranda pe-al tau suflet!
Parasesc elizeele campii...
Revin la dragoste printre cei vii!

Nu e sfarsit, nu-i inceput,
E totul un vacum spatial,
Cat te iubesc este stiut..
Cat ma iubesti e colosal!

.........sotiei mele..............

COLOSUL, DE CE-UL DE PE URMA

Doar cum-ul ne parvine
Cand vine peste noi ca fapta,
De ce-ul este o rusine
Fara raspuns e stinsa soapta!

Nicicand sa invatam teroarea
Ce cautam sa o gustam,
Doar spre sfarsit zarim licoarea
Ce n-am voit sa cautam!

Istoria nu se repeta
Bogata tare in de ce-uri,
Doar mintea noastra ce racheta
Izbeste vesnic defileuri!

Am inceput s-am terminat
Tot c-o dilema calatoare,
De ce e viata un oftat,
De ce ma-ntreb de ce-uri oare?

Raspuns avem in animale
Si ploi si plante si lumina,
Sunt flori ce n-au petale..
N-au nici cuvinte sa sustina!

Au fost ca noi candva
Cand negura statea s-apuna,
Cand s-au trezit, dar prea tarziu
In bezna noptii fara luna!

Acum sunt mari, iar noi urmam
Prin purgatoriul fara mila,
Infranti de ce-ul sa lasam
Spre-o devenire mai senina!

NE MINTIM, PENTRU A PUTEA MERGE MAI DEPARTE

Cu toate ca vezi si intalnesti multi dintre noi multumiti, chiar impacati cu viata, cu evenimentele ei nicicand nu ai fost mai departe de adevar. Din pacate prin minciuna repetata fata de sine si printr-o autosugestionare continua ei ajung sa-si creada propriile aberatii, dar chiar mai mult de atat sa-i faca si pe cei din jur sa le creada! Nu o data mi-a fost dat sa intalnesc astfel de oameni pe care sincer ii compatimesc si incerc din rasputeri sa invat de la ei sub dictonul : Asa nu!
Hm, simteam de la o posta ca braveaza si posteaza in ceea ce nu sunt, ca masca linistii si armoniei le cade frecvent modificandu-le instant trasaturile fetei, dar multa vreme mi-am zis doar mi se pare si totul face parte din rutina discutiei, dar eram tare departe de adevar. Drama vietii dintr-un motiv sau altul iti face existenta zilnica aproape imposibila si nu numai; regretele tineretii le imbraci in minciunile maturitatii chiar batranetii, desi ai avut multe exemple in jur nu ai priceput mare lucru din viata lor efemera persistand in greseala pana totul a fost prea tarziu si a trebuit sa-ti administrezi pastila minciunii de sine zilnice devenind un minciuno-dependent!
Dragii mei ,viata celorlalti este ca un copac mare, inalt, cu o coroana bogata si frumoasa, noduros pe alocuri, dar puternic in esenta desi nedescoperita, plin de hrana fizica si spirituala; acest arbore complex te poate ucide, culmea, daca te izbesti prea tare de el, daca ii mananci fructele nestiind ca-s otravitoare, daca ii vrei raul taindu-l poate cadea peste tine sau daca dormi prea mult la umbra sa inselatoare te poate sufoca deoarece multi copaci emana radiatii, energii negative, chiar toxicitate. Insa omul care vrea sa traiasca armonios, care a priceput cat de cat ce este viata din experienta celorlalti si a lor(adica din istorie) , care nu pridideste in a infrunta adevarul de orice natura pentru ca trebuie sa ramai o fiinta a dreptatii pentru toti(chiar si pentru el) pentru a infrunta cu succes existenta, un om caruia sa nu-i fie rusine de sine si cu sine, atunci el trebuie sa se hraneasca din copacul vietii celuilalt copamantean numai daca fructele sale sunt comestibile si nu din lacomie sau foame, sa doarma la umbra sa doar daca este liniste, iar el emana arome sanatoase, blande si nu din oboseala cronica sau nevoia de a avea un copac care sa te protejeze, sa-i doresti binele pentru a fi puternic si frumos pentru a fi mandru ca ai ce invata si ca un astfel de copac convietuieste cu tine dandu-ti putere si nu sa-i doresti din nemernicie si invidie esenta tare a trunchiului sau devenit puternic in ideea imbogatirii tale efemere cu moarte si rautate! De ce sa faci toate astea si sa nu faci alte astea? Simplu! Deoarece copacul poti fi chiar tu, iar atata timp cat nu esti un om al adevarului si egalitatii in pedepse vei trai o drama, o minciuna caraghios de stralucitoare, aurie, care ascunde un lucru nemernic pe acest pamant : minciuna fata de sine si de altii!
De aceea va spun, faceti ce trebuie cand trebuie fara sa priviti inapoi pentru ca existenta se scurge intr-un inainte asurzitor, nu pregetati in a urca in trenurile vietii caci sunt putine si dispar repede, iar daca se intampla sa mai treaca viata pe langa dumneavoastra din cand in cand infruntati acest adevar cu fruntea sus si invatati din propria naivitate, recunoasteti si considerati ce mai este de facut la prezent, caci numai el exista! Asa sa va ajute Dumnezeu!

NICOLAE CRISTEA INVITAT LA OBSERVATOR ANTENA 1

http://observator.a1.ro/social/Miscarea-sanatate-curata_27463.html

MA UIT LA MINE CONFUZ

Desi varsta mea devine usor,usor venerabila imi vine din ce in ce mai greu sa recunosc inutilitatea mea pe aceasta planeta si mai mult, incapacitatea de a intelege scopul si viata insasi! In mod caraghios visul meu de a deveni intelept ma conduce spre cea mai incalcita retea de ganduri din cate mi-am imaginat, neputand nici cel mai performant procesor N.A.S.A sa-mi descalceasca miliardele de noduri Gordiene ce-mi inhiba gandirea in fiecare secunda..in fiecare moment sinapsal..Stiu la fel de bine ca si dumneavoastra ca acest mod fatidic de a filosofa viata nu duce la nimic bun, din contra si totusi nu ma pot abtine, ca un val furios ce izbeste la nesfarsit stanca neclintita, stoica, pur si simplu nu se poate abtine! Gasesc frumosul din ce in ce mai greu, dar cand il aflu imi umple inima si adancul sufletului cu atata bucurie pura, feerica, asa cum mi-l umplea pe la inceputuri cand intrezaream nuantele fericirii si gandeam totul la superlativ, la infinit, la viteza luminii! Nimic nu s-a schimbat in ultima suta de ani sau in ultimul mileniu, nu poti astepta calea sa ti se astearna de la ea putere sau de la altii, ai nevoie de propria cale, unica care se daltuieste cu truda in granitul vietii. Totul se reduce la o vointa de otel si o dorinta teribila de a fi fericit, de a iubi si a fi iubit, de lipsa de egoism pe cat posibil si receptie maxima la sensibilitate, altfel este imposibil in ziua de astazi sa te autodescoperi si sa te implinesti, cum era si-n ziua de ieri, cum va fi intotdeauna de-a pururi! Ma plang destul de mult in ultima vreme, iar autocompatimirea imi joaca feste de dimineata pana seara; asa sunt eu de treizeci de ani incoace, ma impiedic de propria-mi prostie si frica luand-o de la inceput cu energii noi, nestiute, se pare ca asa functionez. Ce caraghios! Cu toate astea m-am saturat sa-mi tot fie mila de mine, suturile in fund la mine nu functioneaza nefiind pasi inainte..Din pacate fara disciplina pe care mi-am educat-o in parte si-n parte inexistenta nu sunt nimic, nu ma pot echilibra decat prin dezechilibru tinzand spre o exagerare sau alta! Totul ori nimic! Imi amintesc de un muncitor extrem de lenes care cand il apuca vrednicia producea mai mult decat toata fabrica primind bonusuri de presedinte, din care motiv i s-a cerut brutal si-ntre patru ochii sa devina lenes la loc, asta ca o mica parte a comediei vietii! Constanta vietii imi lipseste pentru moment trebuind sa ma multumesc cu putinul directiei sinusoidale dictata cand de bioritm, cand de disciplina, niciodata de ratiune pura! LA MULTI....