luni, 12 ianuarie 2009

Al optulea raspuns...

..nu mai puteam zari nici macar tarmul oceanului enorm pe care aveam sa plutesc la nesfarsit timp de doi ani sarati si dulci, doar pacla deasa si severa imi ranjea satisfacuta, blocandu-mi orice contact continental. Ulterior am ajuns sa ma intreb : - Eu cui apartin de fapt, uscatului, apei sau aerului?? Dar raspunsul veni cu viteza fulgerului, parca pandind de secole aceasta intrebare fireasca, nerostita : - Tu apartii Spatiului, baiete! Ai ceva din fiecare, dar vei ramane incomplet pana cand nu-ti vei intalni stramosii selenari si celesti! In noaptea aceea intunecata ca o picatura de titei nu am inchis ochii nici o clipa, framantat de aceste ganduri ascunse venite de nicaieri…si acum ma mai framanta inca; este evident de ce !

3 comentarii:

Gingasia spunea...

Superb!

dark silk spunea...

Traire intensa interioara...se poate zice ca se da o lupta intre eul tau liric si persoana in sine...intrebari cum spunea Hamlet"to be or not to be"asa si tu pui intrebari care nu au un raspuns concret sau bien definit...la care fiintele persoanele ma ref aici raspund fiecare din prizma gandirii lor;)

Jack Aka Nicolae Cristea spunea...

Multumesc imens pentru cuvinte si sustinere. Sper sa nu dezamagesc pe mai departe!