Al optulea raspuns...

..nu mai puteam zari nici macar tarmul oceanului enorm pe care aveam sa plutesc la nesfarsit timp de doi ani sarati si dulci, doar pacla deasa si severa imi ranjea satisfacuta, blocandu-mi orice contact continental. Ulterior am ajuns sa ma intreb : - Eu cui apartin de fapt, uscatului, apei sau aerului?? Dar raspunsul veni cu viteza fulgerului, parca pandind de secole aceasta intrebare fireasca, nerostita : - Tu apartii Spatiului, baiete! Ai ceva din fiecare, dar vei ramane incomplet pana cand nu-ti vei intalni stramosii selenari si celesti! In noaptea aceea intunecata ca o picatura de titei nu am inchis ochii nici o clipa, framantat de aceste ganduri ascunse venite de nicaieri…si acum ma mai framanta inca; este evident de ce !