Tarana am cules marite soare,
Dar fost-a plamadita prea devreme…
Doar ce-am zarit a diminetii boare
Si ea zacea smerita intre perne!
Privea ciudat la chipul meu inchis
Intre lumina si ceruri boreale;
Paream un heruvim de Zei promis,
In alte vieti si-n alte lumi cu soare!
Era fara vesminte lucitoare,
O zana pura cum doar natura face…
Zarind-o viata imi devine sarbatoare;
Iar sangele iubirii se vrea un sclav tenace!
Numai iubirea poate fi in stare
Sa isi cladeasca melancolic si titanic;
Trairi ce te ineaca-n mare
Si patimi inumane ca-n mitul mesianic!
Era copilul ce isi slaveste un parinte,
Eram fiinta ce-a zamislit fiinta…
Inepuizabila dorinta intr-un ochi fierbinte,
Simteam pana-n tenebre a dragostei cerinta!
Sa imbratisez faptura mi-era greu,
Sa nu strivesc a Domnului feblete…
Cum in trecut strivea neabatut Tezeu,
Imperiul sau ajuns pe culmi razlete!
Curbura buzei semiluna odihneste,
Cel mai fierbinte zambet planetar…
Pupila-mi dilatata ii cerseste,
Imaginea de diva la timpul centenar!
Nemiscarea ei ma rascoleste furtunos;
O mie de gesturi intr-o-ncremenire…
Ma simt pierdut in lumea sclavului pios…
Ce-a strabatut destul si nu mai vrea trezire!
Am inceput a impleti imensele tandreturi,
Ce se formau sub palme tremurande…
Misterioase si rebele ca ale Irlandei ceturi,
Adanci si visatoare ca noptile plapande!
Nimic nu poate-ntrece-n frumusete
Virginul adevar al inocentei nesfarsite…
Sinceritatea o implor ca sa inghete,
Momentul de acum in Universuri infinite!
Aplec trupul de lut cel pieritor,
Peste esenta ce am fost slavit sa o-ntalnesc;
Aluatul nostru il framant cat mai usor,
Sa nu starnesc ca in Eden pacatul omenesc!
Eu sunt inceputul si tu esti finalul!
Sa nu lasam distante intre noi…
Cum plaja aurie isi primeste valul…
Cum frunza umple ale padurii brate goi!
Prelinsa ti se distinge faptura,
Printre redute-ascunse-n umeri speriati;
Cum ursul nu mai vede decat mura,
Ma simt invaluit in ochii tai inaripati!
Mocneste oxigenu-n jurul nostru,
Suntem cuptorul creatiei primordiale!
Suntem la inceputuri de mandra incercare…
Suflam din rasputeri in piepturile foale!
Lovim cu visele aerul incremenit;
Ne-nlantuim cu mii de brate cotropite…
Se scurse ziua-ntreaga si inca nu am ostenit,
Sa-mbratisam trupuri muritoare, pana si de Zei dorite!
Suprema simfonie o traim acum,
Sub note de suspine exigente;
Din instrumente se distinge rusinosul fum;
Mistuiti suntem in focul, privat de mari regrete!
Nu vom mai fi aceiasi niciodata,
Furati pe veci de pasiuni stelare…
Straini am devenit de toata marea ceata;
Ingenunchiati de armonia, iubirii legendare!
Suntem totul si nimic acum,
Ca si ingerii: nemuritori si muritori…
Inlantuiti Luceferi straini de vechiul drum,
Invidiati acerb de lumile cu sori!
E prima oara cand te vad iubito!
Lumina am primit de la iubire;
Perpetua ,dulce tristete-am parasit-o,
Primindu-te in dar ca nemurire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu