miercuri, 14 ianuarie 2009

Zambetul de luna imi pare o relicva

Zambetul de luna imi pare o relicva
Uitata intr-o lume ideala, ;
Pamantul ma striveste ca o stiva
De corpuri intr-o sera, anticulturala !

A inceput sa mi se para
Desi nu poate fi posibil,
Sa imi depun o lacrima pe seara,
Sa nu mai simt ca sunt penibil.

P-altarul tristetii apriorii
Martir culeg petale-nvinetite,
De gerul unde au cazut actorii
Lumilor de dragoste ciuntite.

Doar serenitate zace-n urma ;
Ce sufocant rasare golul !
Imi este dor chiar si de turma
Ce rama cu prostia solul !

Ce clara imi parea ursita,
Pragul l-am pasit spre nicaieri...
Necazul zace cu nemiluita;
Ma dor a iadului caderi!

Acuma stiu, dar incotro ?
Mi-a dezertat si ultima reduta,
Ma si vedeam cu asul de caro
Partida din trecut, era deja pierduta.

Minutele devin milenii
Cand cauti si astepti un semn,
Cum focul asteptau atenienii
A zeului din cer indemn !

Mileniile devin minute
Cand ti-ai oprit a ta credinta,
Cand te privesc umbrele slute
Si-ti fura mica iscusinta.

Am mai ramas o mana
De renascentisti moderni,
Ducem mai departe, intr-o lume nebuna
Focul albastru in beznele ierni !

Niciun comentariu: