Cand comun, cand unic…

Strain ma simt de Tine,Doamne:
-De ce m-ai plamadit asa?
De Tine sa nu-mi fie foame,
O singura-n multime stea!

Nu-ti pot gusta din invieri,
Nici pe Prohod nu-l inteleg!
Ai sa adormi sperand ca speri
Pe drumul Tau ca am sa merg!

Cata nevoie au de Tine,
Sarmani bezmetici-pacatosi!
Privesc opaci inspre mai bine
Cu nervii lor cei unsurosi!

Cu mintea lor plina de vicii,
O sclava draga a minciunii;
Ce ne-a-ndobitocit bunicii
Si ne-a furat copiii lunii!

C-o floare nu faci primavara,
Cu-n post nu iti platesti iesirea,
Sa-ti poti uita lumea de ceara…
-Chiar crezi ca-ti meriti izbavirea?

Am fost,dar nu mai sunt ca tine,
Fricosul ce plange smerit;
Curmand cu truda vechi destine;
-Cine te crede c-ai iubit?

Afara doar de Dumnezeu,
Lipsit total de inocenta,
Caci vede si ii este greu
Sa simta doar indiferenta!

Miracolul ma ocoleste
Minunea doar in carti s-arata,
Cand dorm din perna imi sopteste:
-De-ar fi ca tine lumea toata!

Cat clocotesc, dar fara rost,
Cu cine sa impart credinta?
Ce imi indoapa ca-ntr-un post
Cu dragoste si zel fiinta!

Va las pe voi sa v-adunati..
De prin biserici `fericirea`!
Si la plecare nu uitati:
-La mine va dormi iubirea!

Ciudat imi mai viseaza veghea adormita…

Ciudat imi mai viseaza veghea adormita…
E totul abur de alabastru incolor,
Plutesc in fericire pe o planeta mult dorita…
Putin ar mai conta de-a pururi daca mor!

Si vreau ca ultim gand terestru
Voi hrana sa nu ma lasati…
Sa ardeti trupul meu silvestru;
Prin Univers cenusa sa-mi imprastiati!

E prea frumos sa ma intorc acasa…
Ce ma retine oare pe Pamant?
Dorinta veche sa imi fac mireasa
O unica fiinta aici si dincolo de mormant!

Acest destin ma va urma la nesfarsit…
Pana ce pacea in tine voi gasi!
Ca vesnic sa nu ma satur de iubit,
Cand va fi vremea, doar pentru tine voi muri!

Clipesc intors de dincolo de umbre…
E prima oara cand zambesc dupa multi ani;
Iti multumesc ca m-ai rapit din existente sumbre…
Tu esti avutul meu si nu multimea de hatmani!

Cactusul ma priveste de pe masa…
Petalele-I vibreaza de caldura;
Imi simte aura ce-si cauta a sa craiasa…
Plasa iubirii se tese ca o armatura!

Aproape

Aproape lacrimi ma inunda
Caci a trecut extemporalul,
Sunt un nostalgic ce abunda...
Urandu-si varsta si finalul.

Cu totii la Dirigentie esuam
Pacat ca nu ramane decat goluri,
Caci sulfeteste sortiti suntem ca sa plecam
Ciudat, nu ne ramane decat sa visam!

Ridic a versului cortina
Si ce gasesc ma infioara;
Este a visului lumina
Ce se-nfiripa mai pe seara.

Este gingasia incruntata
Ce sta si-si plange bucuria,
De geana-ti dulce si furata
Aceasta-mi este avutia!

Marea isi ascunde sarea,
Cu chibzuinta o imparte…
Cat de-nteleapta este marea:
De la Iisus a-nvatat carte!

…………………

Ai mila de micul vagabond

Ai mila de micul vagabond
Ce si-a gasit in tine calea,
In parul tau tepos si blond,
In ochii tai adanci ca marea!

Tu te ascunzi de mine
Pribeagul infantil,
Sunt roiul de albine...
Pistilul meu subtil!

De ce tot fugi de mine
Ca pasarea naluca,
Atunci cand glontul vine
In linisti sa te duca?

Putem vorbi o clipa?
Sa rasuflam dorinta,
Caci totusi se-nfiripa
Iubire si cainta!

Am asteptat aseara,
La lumanare contempland!
Un strigat de afara..
Privirea-mi luminand!

Iar genele plecate
Doar chipu-ti sa le atinga,
De gura-ti sarutate,
Vapaia sa se stinga!

……………………………

Adevarata rugaciune

Tatal nostru,care ne esti in ceruri,
Care privesti cumplit la noi…
Care ne scalzi in negrele misteruri,
Care ne-ai prapadit, fiind de soi!

Tu pleaca-ti mila ta cereasca…
Nu vezi Tu oare ca pierim incet ?
Nu-ti e teama c-o draceasca
Plaga neagra, ne curbeaza drumul drept?

Indurare cerem inspre Tine…
Acum mai mult decat oricand,
Crapa scoarta-n mii de sine,
Aud urgia cum paseste pe Pamant !

Urlam ca lupii-nfometati,
Cum se poate sa n-auzi ?
Cu sufletul suntem certati,
Iar Tu continui sa te-ascunzi !

Tremura solul din mine,
Imi vibreaza energia…
Ma izbesc in mari latine,
Si Tu ne trimiti Mesia ?

Filosofi am fost putini,
Simbolistica-i o pata neagra…
Nici morala nu o stim;
Intelegem noi unde vrea viata sa mearga?

Fii mai clar si mai atent
Doamne tu ce ne-ai facut,
Voi fi primul pretendent
In cuptorul Tau de lut !

Vad izvorul cel tacut
Ca un cer inexistent,
Se incrunta ca un mut;
De cand lumea repetent !


Nu uita acolo Sus,
Aminteste-ti ce-am grait…
De moarte voi fi rapus
S-am sa-ti cer ce mi-ai ciuntit !

Te voi pironi in ochii
Si-ti voi cere socoteala ;
-De ce m-ai lasat Batrane
Sfartecat de lancezeala ?

Cerem ajutor ca pestii
Cand e restriste de apa,
Si tu ne testezi vointa?
Suferinta mult ne sapa!

Poti privi cu ochii nostri?
Poti gandi cu mintea noastra?
Tu si pileatii vostrii,
Noi doar prizonieri in glastra!

Ma retrag pentru moment,
Mai vorbim pe seara Doamne,
Cand voi fi mai elocvent
Strivindu-l pe cel cu coarne !