Pluteam pe seara printre norii suferinzi
Si ma umpleam cu oxigen tomnatic,
De ai putea din ceruri sa te-ntinzi
M-ai intreba de cand ma simt gigantic !
De as fi limitat de trup
La tine n-as ajunge ;
Pana-n stele zboara urletul de lup
Si mii de ratiuni strapunge !
Asa si suflul meu fierbinte
Se catara pe stropi de ger,
In gratie solemna se destinde
Strivind a emisferei lacate de fier !
Tu esti lumina , noapte sunt eu,
Uniti prin incolorul dintre noi,
Ma simt un sfant din derbedeu
Primind in dar iubirea-ti cea de soi !
Incerc a pangari cat mai putin
Atingerea-ti de catifea domneasca,
Pierdut pe rataciri de cer, acum senin...
Primesc in dar iubirea sa se nasca !
.................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu