Pictura vietii

Lacrimile udau peretii
Pironiti de ochii mei,
Dand o noua forma vietii
Fara reguli, fara zei ;
Cum intr-o pictura unii
Zugravesc paleta lumii,
Asa-mi zugravesc taciunii:
Viziuni sclave furtunii!
Cat de stramt ramane spatiul
Ce-l privesc halucinand,
Ma absoarbe fara urma
Ca si fiarele gemand!
- Opriti vapaia fara lemne
Ce se extinde din trecut!
Cat de-adanc imi lasa semne,
Pe cainta ce-am pierdut !
Rupe suflet, cerne jale,
Sapa conuri abisale.
Dureri coboara-ncet pe dale
Si-nfierbant-a mintii foale.
Ma ridic ca un colos
Stapanindu-si iute firea.
Ma comport un timp ceros:
- Eu conjur Dumnezeirea!
Luati-va marul zemos,
Ce mi-a savarsit pieirea!
Trupul mi-e-mbibat cu lacrimi
Si cu pofte fara capat,
Dar nu pot a recunoaste
Blestemand blandele moaste!
Vad furtuni si zari albastre
Intre pace si iluzii,
E pictura vietii noastre
Inecata in confuzii!
Unii anonimi, altii nemuritori,
Banalitate sau cultura pura,
Cu totii impartim albele sfori
Ce unii la altii, le tragem cu ura!