Al cincilea raspuns...

…ferestrele imi zambeau linistit, emanand caldura umanului din mine, din privirea mea tulbure si patrunzatoare; eram mai cald decat soarele in acea dimineata de vara tarzie, era chiar soarele, retraiam din patura patului meu strajer senzatiile copilariei fara griji, fara interdictii, fara interjectii, fara orar. Latitudinea trupului meu scolit in lupte interstelare era curbata spre interiorul sufletului inmiresmat si surprins de spectacol ! Simteam pana si mirosul prajiturilor de casa de pe Pamant, pana si aroma lor de vanilie si scortisoara ! Nu mai plansesem de multe sute de ani, dar in acea dimineata retrospectiva de un imens déjà vu am varsat lacrimi sarate de bucurie ! Am renascut !