Al saselea raspuns...

La o cotitura a raului agitat am observat intaia oara ca cineva ma urmareste tacit, pervers, deplasandu-se exact in urma mea, exact pe urmele mele, cu timpul devenind chiar urmele mele! Aveam de indeplinit o misiune obisnuita pentru mine, aceea de a scapa teafar dintre cheiurile acelea salbatice, dar factorul psihologic a inceput sa ma-ncetineasca vertiginos, iar frica ce n-am cunoscut-o niciodata isi facea culcus pe sira spinarii cambrate. Cine putea sa ma urmareasca pe mine, cel care nu putea fi urmarit,spirit calit in fieraria iadului? Cine ? Dupa cateva zile de chinuri psihice am inteles : aroganta de a fi cel mai bun imi orbise ratiunea pura si ma aruncase in haurile singuratice ale ignorantei si increderii nemotivate in forte superioare inexistente ! Cel mai bun atu al meu devenise cel mai rau, aptitudinea imi devenise dusman ! Atunci am inteles, m-am linistit, m-am recules si am devenit eu urmaritorul...