Obscurul plaiului ce-ncet adoarme
Imi da o pace inumana,
Capabil este sa imi sfarme
Razboiul mintii ce la ura ma-ndeamna !
Ma-mbraca cu a sa povata
Si ma primeste intre lunci,
De stele inima-mi agata ;
Ma-ntinde langa batranii sai prunci !
Care bradul cel semet ii este
Si izvorul si padurea,
Mari legende de povesti rupestre ;
Ce si-au ingropat securea !
Si d-atunci in pace vietuiesc
Doar armonie si spirit respirand,
De un copil pierdut ei intalnesc
Ii amintesc de vremea codrului cel bland !
Nu cer rasplata sau vis sau libertate,
Cu toate astea s-au nascut candva ;
Se straduiesc doar sa ne-arate
Pe unde Sfantul Dumnezeu umbla !
Si unde El a ras s-a plans
Vazand ce a creat la muritori,
Rupandu-l dintre coaste pe cel Uns
Sa ne salveze de ingeri tradatori !
A fost de-ajuns sau nu a fost
Ramane de vazut cand ma trezesc,
Ma urmareste-ntruna infernul fara rost ;
Ma mint mereu si-ndeajuns pacatuiesc !
Doar prin iubire sa mai am scapare,
Un ultim bastion spre izbavire,
O mostenire de la karma sclipitoare...
A noastra prin divinitate nemurire !
4 comentarii:
Ce poezii superbe!
Ma bucur ca ai ramas asa cum te stiam eu .
Oare iti mai amintesti de mine ?
Multumesc mult Ela si ma simt flatat ca oamenii ce m-au cunoscut isi mai amintesc de mine. Cat despre faptul ca ne cunoastem nu as vrea sa fac gafe, totusi, trebuie sa fii fata din gimnaziu, sensibila, cu care discutam orice.:) Mii de scuze daca ma insel, dar astept noi indicii! Sayonara
Da , eu sunt .
Poti sa-mi lasi un ID de Messenger ?
Asa am putea comunica mult mai usor .
Te pup .
Incredibil ce mica este lumea :)
jackmilestegbamby@yahoo.com
Ne adunam, usor, usor, unul cate unul...nu ne grabim, caci strigatele noastre se aud din toate ungherele lumii...
Trimiteți un comentariu