Sagalnica privea dintre inalturi luna,
Ma studia cu neclintirea-I inumana,
Eu un graunte, ea o regina alba
Impartind reflexe – in noapte-I suverana!
Incerci fara regrete sa traiesti,
Dar te tradeaza urletul tenace !
Tu doar o fata ne arati,
Iar restul a-nghetat in neagra pace !
Ne pacalesti de mii de ani
Cu noi tristeti si calde romantisme,
Emani maree, vise si speranta ;
Esti a soarelui leagan de eufemisme !
In noapte iti intinde o raza de lumina...
Eu-n privilegi, dar oare-l meriti astrule ?
Noi asteptam in plina bezna,
Ne-arati calea prin ea, Sihastrule ?
.............................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu