Al treilea raspuns...

Ferestrele castelului parca-mi zambeau in acea dimineata plumburie, dar nu era asa,doar imi comunicau nemarginirea orizontului!Linistea nevazuta ma zdrobea din fiecare colt al imensului dormitor,din fiecare pata de culoare! Stapaneam o imensa planeta si nu ma puteam stapani pe mine insumi, ciudat nu? Si atunci m-a izbit: Nu eram eu de vina, era blestemata de putere in jurul careia ma inaltasem pe culmi pustii si aride, imense…atunci am plans pentru neputinta puterii mele si am inteles ca alinarea sufletului vine din dragoste si compasiune !