..........................................................
Dupa chipul si asemanarea Sa…
Mai colorat ireal nicicand n-am auzit,
Orbecaim pe sub stele asemenea
Frunzei sub licuriciul adormit !
Milioanele de ere s-au asezat
Peste celestul si divinul miez ;
Abia acum rasare ce s-a semanat…
Miracol cu scop sa delirez !
Ma mir cam zgomotos si rece :
- Nu-i cam tarziu iubita Mama ?
- Nu ne-ai lasat potopul sa ne-nece ?
E cam tarziu sa ne mai bagi in seama !
Tu stii mai bine, de-a pururi intre vise,
Noi saraciti in vesnicii si haruri ;
Dintre virgine si fericiri promise
Spasiti ne-am pomenit, cu iaduri si cosmaruri !
Cum ignorant bogatul pomeneste
Ca sufera de pofta de mancare,
Iar preotul pacatu-ti miluieste,
Uitand de dulcea si ‘curata-i’ desfranare,
Asa ne-ai pricopsit si tu, Marita Creatoare,
Cu zdrente groase-n plina vara,
Cu armonie seaca si plina de fervoare…
Cu-ntelepciuni ascunse-n plina seara !
Cum Domnul Cuza pulsul inimii ne lua
Si cobora din lumea sa olimpiana,
Langa imensul jilt ne aseza
Si la cuvant de muritor lua seama !
Asa si Cei mai mari ca el ar trebui
Sa se gandeasca inainte de-a crea,
Sa planga inainte de-a zambi…
Sa lase multe lumi langa o stea !
E fara rost progresul mintii noastre
Si culmea de-a atinge geniul ne-nteles,
Daca sideful imensei bolti albastre
De alte suflete si semeni este sters !
Cum doar talentul prinde viata cand e folosit
Si omului-i licareste atunci vointa,
Asteapta-o rezonanta a graiului grait
Sa-i stearga pentru-ntotdeauna umilinta !
Dupa chipul si asemanarea Ta
Ne-ai plamadit, dat viata si-ntr-o secunda parasit !
Infrigurati privim fara manta
Si ne-ntrebam : -Noi unde am gresit ?
Nici consternarea nu mai e mirare,
Nici existenta nu mai e mister,
Doar ne aflam ca ultima scapare,
A unui Imparat celest, cam suparat pe sfantu-i ienicer !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu