Pulsul pamantului s-a pravalit in mine

Pulsul pamantului s-a pravalit in mine,
Ascund chemarea beznei la asfintitul iluziei!
Integritatea mi se invaluie in cortine,
Strapung rasuflarea prin pantecul confuziei!

Ce sfaramata este luna,
Haotic se casneste inspre noi!
Manole ii ofera-n dar fantana
Poate-I trezeste ratiunea inapoi!

Sa nu zdrobeasca bradul fara moarte,
Sa nu incline piscul cel semet,
Cat de putin mai am pana departe;
Dar nu mai pot acum ca sa inghet!

Parinti plesuvi privind spre cer..
Voi muntilor ce nu cunoasteti efemer..
De-as fi fost si eu din piatra
Mi-as fi zidit cainta-naripata!

Nu stiu acum de surioara vrei sa-mi fii;
Intelepciune inteleapta si eterna,
Printre meleaguri prigonite de cei vii
Si moarte ca izbanda cea suprema!

Imbratiseaza-mi cainta pentru puritate,
Aseaza-mi inima pe gandul tau!
Am sa-ti ofer stropul de eternitate
Ce l-am pastrat solemn in visul meu!

Imposibil mi-e sa te gasesc
Copila verde ca intinsul,
Sunt fratiorul tau domnesc
Ce iti ascunde necuprinsul!

Plutesc si bantui noi popoare
Mai am un strop si levitez,
Oare-au primit viata din soare?
Contemplu visul fara fond si fara crez!