Ascuns ni-i sufletul pagan, asteapta o scanteie, ca sa se faca fan....
Tot rage si suspina, dar nu e leu, e pace si lumina…
Insala spre placere, dar nu e hot, e lacrimi si durere…
Sfarama cala barcii, dar nu e stanca, este-nceputul arcii…
Vibreaza in urlatu-i neumblat, dar nu e lup, e pui de dor inaripat…
Creeaza ape tulburi si adanci,dar nu sa pescuiasca,sa dee intelesuri vulcanicelor stanci…
Ascunde adevaruri din cele virgine,dar nu sa pacaleasca vii,s-aline misterul noptilor senine…
Caleste lama argintie,dar nu ca sa ucida,de frica tradatorul sa il stie…
Puterea-I slabiciune si slabiciunea ii este putere,nu pentru nemurire,pentru iubire ce vesnic ea se cere…
Ascuns ni-I sufletul pagan,asteapta pacea re-nflorita,cum moartea-asteapta omul span…
Dac-a contat vreodata,avem credinta cat o soapta,nu-mbatraniti o tinerete preacurata…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu