Trebuie sa dau o replica divinului zenit

Incerc sa ma intind pe nisipul fierbinte
Ce-mi rontaie pielea la atingere,
Sunt singur intr-o multime tacuta ca zapada de pe creste
Si-ncerc sa-mi reglez privirea la orizont,
Dar retinei ii pare un usor afront !
Trebuie sa dau o replica divinului zenit,
Un mesaj, un cod ca sunt deja sosit.
Contemplu coasta ireala ce s-a unit cu cerul…
Se alapteaza cu nuanta azurie
Ce a imprumutat-o si apa din care s-a nascut
Si pestele si omul si ochiul meu pierdut.
Exista o rotire inumana a coltului de rai
Eu rotindu-ma in sens invers si advers
Ca mintea cand se roteste spre rau cand e de bine.
Caut polul opus a ceea ce mi se ofera
Spre a-mi intinde fiinta la maxim,
Iar gandurile sa le trezesc din amortire ;
Frumosul traieste, exista..
Si eu odata cu el.
Caut frumosul, deci exist,
Caut dragostea, deci gandesc !
Dar acum caut sa evadez spre anonim,
Cel care nu cunoaste egoismul si reprosul,
Interesul si nevoia, viciul si ura,
El doar exista !
El doar asteapta !
El nu stie, el nu cauta,
El doar percepe, percepe ideal frumosul si dragostea.
Ce pacat ca te saturi de anonim si armonie,
Asa cum razboiul se satura de pace
Si pacea de razboi.
Balanta vietii isi cere tributul de cald si rece,
Alb si negru, durere si placere.
Ahh, blestemata fii placere !
Ahh, blestemata fii durere !
Cand urc spre fericire,
Cand o doresc doar ca amintire.
Putin mai dureaza o pagina de recreere!