luni, 17 noiembrie 2008

Refuz sa tac, retras prin pesteri

.........................................................

Ma leg cu juramant divin
De parca asta-r fi d-ajuns,
Sa infloresc putin cate putin…
Sa urc pe calea destinata Celui uns !
La El raspuns sa fie oare ?
Incep sa ma-ndoiesc si rau ma doare !

Refuz sa tac, retras prin pesteri,
Umbrit de ganduri si resentimente,
Cand bantuit , cand haituit…
De constiintele-mi demente.
Dar urletul involuntar erupe ;
Isi casca gura cat o eternitate.
Cat poate corpul meu s-astupe
Din a gandului injusta dreptate ?

Niciun comentariu: