Lasa-ma un ceas sau doua,
Chiar o viata de-ai putea…
Sa separ bruma de roua
Ce-mi ineaca inima !
Sunt satul din cale-afara
De misei si de cuvinte,
N-ai putea sa-mi lasi in gara
Versul meu cu daruri sfinte ?
Sa-l citeasca lumea toata,
Sa-l blesteme cine-o vrea,
Suflete sure de fata
Si barbati cu soarta grea !
Poate s-a` ivi doar unul
Cu privirea stinsa-n ganduri,
Sa ma numeasca nebunul,
Sa ma strige printre vanturi !
As primi in dar chemarea
S-am forma o alianta,
Vine-n ajutor si marea…
Fluturand prin val speranta !
Si padurea, chiar si piscul
Strajeri stau sa ne sustina,
Ne-ar privi ca obeliscul…
A Egiptului tulpina !
Toate cad goale si moi
Mai strain ca bratul doamnei,
Ma ridic trezit de ploi
Si sarut frunzele toamnei !
Adulmec justitiar
Izul greu al indecentei,
Ieri poet , astazi hoinar,
Sunt barajul decadentei !
Singur ca intotdeauna
Stingherit de social,
Ca-n desert imi caut duna,
Efemer simbol letal .
Sunt de-acolo, sunt de-aici ,
Mai conteaza inc-o viata ?
Pentru El suntem furnici,
Ce sub talpa se agata .
Doar un seaman d-as zari
Sau s-aud din nori venind,
Scopul mi-as indeplini,
Doar atata, doar zarind !
Dar nimeni nu se iveste,
Strunga mintii s-a strunit!
A tacut, nu mai jeleste,
Doar pe sine s-a gasit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu