Calauza fuse glasul cainelui tacut
Ce ma privea din poienita,
Oare ce-n viata n-am avut
De simt o frica de fetita?
Culorile imi par schimbate
Si curcubeul pare negru,
Candva cufere cu nestemate
Acum doar ghinde-n varf de cedru!
Cand imi revad trecutul adumbrit
De multa ceata si poveste,
Ma-ntreb ce rece-am parasit
De am primit a hulei zestre?
Sarat e visul meu cel dulce
Da viata si da moarte simultan,
Cum marea cata dragoste aduce
Si cata tragedie intr-un an!
Imi regasesc sfarsitul si-nceputul
In constiinte ce par din cer matanii,
Ce le-a furat dintre planete slutul
S-acum le tainuieste-n fundul canii!
De ce n-am crede-n vrajitoare,
De ce n-am crede-n zei pagani?
Cand sufletul ni-I chin in soare
Unde trudesc doar oameni spani!
Mi-e sete de lumina sclipitoare
Si vasta bruma de real,
De vise si sperante calatoare
De tot ce ne-a lasat mai bun Dedal!
............................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu