Doina mea

Imi curge prin venele negre de dor
O doina de jale cu suflet stravechi,
Ca pasarea rece prin pene de nor
Imi striga-n simtire prin mii de urechi!

Privesc asteptand venirea zeieasca
Sau focul sau apa sau vidul zambind;
Razboaiele mor sperand sa pluteasca
In irisu-mi gol de dragu-I palind!

Clipesc ascultand celescu-ti amar
Empatic in greaua confuzie-a vietii,
Ce mult semanam, tu cantec hoinar
Eu frate cu dacii, tu sange cu getii!

Incet, fara graba smulgi masca-nfierata
Si plina d-osande, peline dureri;
Ma lasi zabovind la soarta-ncercata
Privata de simple, umane placeri!


Tu fluieri ca vantul, Tu grai romanesc,
Jelesti jalea-ti dulce prin codrii batrani;
Dezmierzi umanul din mine prin praful ceresc-
Oglindesti divinul in biete, umane fantani!

Setea-ti sfanta de cei pacatosi ma mira
Si-mi umple inima de grea speranta,
Pana si doinele la visator venira
Nepricepand iubirea ce naste cutezanta!

Raman sa iti ascult durerea-ti surda,
Sunt monolit absent la ratiune,
Furate de Eol lacrimile zburda…
Adapa o doina de jale cu fermecatele-I strune!